„Mircea cel Bătrân, 600 de ani de la moarte”, o nouă emisiune de mărci poştale

Mircea cel Bătrân, o figură emblematică a Evului Mediu românesc, a fost voievodul în timpul căruia Valahia a atins apogeul puterii sale politice şi a întinderii teritoriale. Mircea nu a fost doar domn al Ţării Româneşti, ci şi senior al unor importante ţinuturi transilvane şi singurul stăpânitor al ţinuturilor româneşti de la Marea Neagră, informează Mediafax.

 

Pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei este ilustrată statuia lui Mircea cel Bătrân aflată în patrimoniul Muzeului Naţional al Literaturii Române. Opera aparţine sculptorului Paul Vasilescu (1936-2012), un artist care s-a remarcat prin lucrările sale de artă monumentală şi portretistică.

 

Pe coliţa dantelată a emisiunii de mărci poştale este reprodusă o frescă de la Biserica Brădetu (jud. Argeş), ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, pe care voievodul apare pictat alături de soţia sa, doamna Mara. Timbrul coliţei dantelate are valoarea nominală de 16 lei.

 

Mircea cel Bătrân s-a născut în 1355 şi a urcat pe tronul Ţării Româneşti la 23 septembrie 1386, fiind al cincilea domnitor după Basarab Întemeietorul. În tradiţia medievală românească

 

nu exista obiceiul numărării voievozilor cu acelaşi nume, astfel că i s-a spus „cel Bătrân” cu sensul de „cel din vechime”, spre a fi deosebit de Mircea Ciobanul, care a domnit în veacul al XVI-lea. Fiu al lui Radu Vodă, Mircea a ajuns domn al Ţării Româneşti după moartea fratelui vitreg, Dan. Prin mama sa Calinichia, Mircea se înrudea cu familiile boiereşti din Oltenia, iar prin soţie, doamna Mara, cu Władysław Jagiełło, regele Poloniei. A avut mai mulţi fii, care, ulterior, s-au luptat între ei pentru obţinerea tronului Ţării Româneşti.

 

Mircea cel Bătrân s-a remarcat prin realizări în plan politic, economic şi cultural. Sub domnia sa, Ţara Românească a ajuns la extinderea maximă pe care a cunoscut-o în istorie. Graniţele începeau la vest cu feuda primită de la Sigismund de Luxemburg, în Banatul de Severin, în nord treceau peste Carpaţi, până la izvoarele Oltului, iar în est a cucerit Dobrogea, extinzându-şi stăpânirea până la nord de Delta Dunării. Voievodul a promovat politici de bună vecinătate cu ţările din jur. A acceptat să-i fie vasal regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, însă monarhul maghiar i-a acordat ca feude Amlaşul, Făgăraşul şi Banatul de Severin, dar şi Castelul Bran sau domeniul Bologa. Relaţiile cu Moldova au fost de asemenea cordiale, iar prin intermediul domnitorului Petru Muşat a reuşit să încheie o alianţă cu Polonia.

 

De asemenea, domnitorul a ctitorit mănăstiri şi biserici pe tot cuprinsul ţării. Aşezămintele religioase au devenit centre de cultură, prin activitatea copiştilor şi caligrafilor, dar şi prin înfiinţarea unor şcoli de pictură bisericească.