Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

În 1958, Ingrid Bergman, una dintre divele cinematografiei universale din toate timpurile, juca în filmul The Inn of the Sixth Happiness, al regizorului Mark Robson, pelicula fiind inspirată din povestea adevărată a lui Gladys Aylward, o misionară britanică pornită într-o călătorie în China la începutul secolului al XX-lea pentru a răspândi creștinismul.

Dar cine a fost cu adevărat Gladys Aylward a cărei personalitate a captat viziunea unor cineaști, dar și imaginația mai multor autori?

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Gladys Aylward s-a născut la 24 februarie 1902, în Edmonton, nordul Londrei, într-o familie modestă, dar cu principii sănătoase, de mică fiind influențată de valorile creștine și de dorința de a ajuta oamenii. Chemarea puternică de a deveni misionară a simțit-o încă din adolescență, dorința fiindu-i alimentată și mai mult de lecturile despre misiunile din China și inclusiv despre viața misionarilor care activau acolo, impresionată fiind de dificultățile cu care se confruntau oamenii din această țară și de suferința cauzată de război și sărăcie.

Însă pentru a porni într-o astfel de călătorie – lungă, dificilă și costisitoare – Gladys Aylward avea nevoie de resurse financiare serioase, bani de care nu dispunea. Prin urmare, a lucrat ca menajeră timp de câțiva ani pentru a-și finanța călătoria către China. La vârsta de 26 de ani, a devenit stagiară în cadrul Inland Mission Center din Londra, acolo unde se pregăteau misionarii pentru călătoriile lor în China, însă nereușind să treacă examenele.

Întâmplarea a făcut să o întâlnească pe Lawson, o misionară de aproape 80 de ani care nu își mai putea continua activitatea, dar era interesată să inițieze pe cineva mai tânăr în rolul ce-l avusese atâția ani. Iar Gladys s-a potrivit cerințelor și dorințelor ei. Prin urmare, în octombrie 1930, cele două au plecat din Londra, cu trenul, destinația China, (Gladys nu reușise să strângă bani pentru o călătorie cu vaporul), luând cu ea doar pașaportul, Biblia, biletele și două lire și nouă penny.

Au sosit la Vladivostok, apoi au pornit către Japonia, din Japonia către Tientsin și de acolo, a mers mai departe cu trenul, apoi cu autobuzul, după care, având ca mijloc de transport un catâr, au ajuns în Yangchen, din provincia muntoasă Shansi, puțin la sud de Pekin (Beijing).

La scurt timp după ce au ajuns în China, bătrâna Lawson a decedat, Gladys fiind nevoită să conducă misiunea singură, cu ajutorul unui creștin chinez, Yang bucătarul.

În timpul celui de-al doilea an petrecut în Yangchen, lui Gladys i s-a cerut să se implice în calmarea unei revolte ce izbucnise în închisoarea de bărbați și în urma căreia muriseră câțiva oameni. Soldaților și gardienilor le era teamă să intervină, iar directorul închisorii a preferat să o folosească pe Gladys pe post de mediator al conflictului: „Du-te în curte și oprește revoltele”. „Dar cum pot face eu asta?”, a întrebat ea. „Ai predicat că aceia care cred în Hristos nu au de ce să se teamă”, a venit răspunsul. Astfel, Gladys a intrat în curtea deținuților strigând: „Liniște! Nu pot auzi nimic atunci când toată lumea strigă în același timp. Alegeți unul sau doi purtători de cuvânt și lăsați-mă să vorbesc cu ei”.

Gladys nu doar că a oprit revolta, însă a ajutat mai mult decât atât. „Îi țineți pe acești oameni închiși în condiții nepotrivite, fără spațiu și fără absolut nimic de făcut. Nu e de mirare că sunt atât de nervoși încât o mică dispută declanșează o revoltă. Trebuie să le dați de lucru. De asemenea, mi s-a spus că nu sunt hrăniți, și mănâncă doar ce le trimit rudele. Din nou, nu e de mirare că se ceartă pentru mâncare. Vom instala niște războaie de țesut, astfel încât să poată țese pânză și să câștige suficienți bani pentru a-și cumpăra propria hrană.” Cu ajutorul unor donații primite de la câșiva binevoitori, prieteni ai directorului penitenciarului, au fost achiziționate pentru deținuți mai multe războaie de țesut vechi și o piatră de moară pentru măcinatul cerealelor. Prima misiune a lui Gladys May Aylward, departe de casă, îi reușise.

La scurt timp după aceea, Gladys a cumpărat de la o cerșătoare, cu nici 10 penny, o fetiță de aproximativ cinci ani, despre care aflase că fusese răpită și folosită la cerșit, în anul următor mai adoptând un copil sărman și orfan. În 1936, Gladys May Aylward a devenit oficial cetățean chinez, trăind frugal și îmbrăcându-se ca oamenii din jurul ei.

Primăvara anului 1938 a adus asupra orașului Yangcheng teroarea bombardamentelor japoneze. În mijlocul haosului, Gladys a simțit un apel disperat: salvarea a 100 de orfani abandonați într-un centru de copii. Dar plină de curaj, Gladys a pornit într-o călătorie periculoasă, traversând munți și văi, pentru a-i pune în siguranță pe copiii nevinovați. Timp de 12 zile, Gladys și micuții ei însoțitori au îndurat greutăți, găsind adăpost și compasiune în satele prin care treceau.

„În cea de-a douăsprezecea zi, au ajuns la râul Galben, aproape imposibil de traversat. Tot traficul naval fusese oprit, iar toate bărcile civile fuseseră confiscate pentru a nu ajunge în mâinile japonezilor. Copiii au vrut să știe: De ce nu traversăm? Gladys le-a spus că nu sunt bărci. Dar Dumnezeu poate face orice. Rugați-L să ne ajute să trecem. Atunci, au îngenuncheat cu toții s-au rugat la Dumnezeu și au cântat. Vocile lor au fost auzite din depărtare de un ofițer chinez care, împreună cu patrula lui, i-a ajutat pe Gladys și cei 100 de orfani să traverseze râul. Încă o misiune îndeplinită de Gladys, în urma căreia, însă, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. Cu toate acestea, la câteva zile după, a pus bazele înființării unei biserici creștine în Sian, a făcut voluntariat într-o așezare pentru leproși aflată în Szechuan, aproape de granițele Tibetului, pentru ca în 1947 să revină în Anglia, obligată mai mult de starea de sănătate ce se deteriora din ce în ce mai mult.

Gladys May Aylward a murit la vârsta de 67 de ani, la 3 ianuarie 1970, în Taiwan, acolo unde se stabilise și unde fondase Orfelinatul Gladys Aylward.

Surse:

http://justus.anglican.org/resources/bio/73.html

https://www.ligonier.org/learn/articles/missionary-gladys-aylward

https://www.imdb.com/title/tt0051776/

Vă mai recomandăm să citiți și:

August Bebel, unul dintre fondatorii Partidului Social Democrat al Muncitorilor. „Creștinismul este dușmanul libertății și al civilizației”

Cum s-a răspândit Creștinismul de-a lungul Romei Antice?

Sf. Patrick, personajul legendar care a adus creștinismul în Irlanda

De ce creștinismul este divizat în atâtea culte și biserici