De ce „Mona Lisa” este cea mai faimoasă pictură? 5 teorii nebunești

De aproape 500 de ani, zâmbetul enigmatic al Mona Lisei fascinează lumea. Oamenii, de la istorici de artă, la restauratori sau pur și simplu admiratori, au continuat să vorbească pe marginea subiectului, încercând să înțeleagă motivele care au făcut-o pe Mona Lisa – nestematul pictural al Muzeului Luvru, piesa lui de rezistență – atât de fascinantă.

Iată cinci teorii surprinzătoare, dintre care unele schimbând complet perspectiva asupra capodoperei lui Leonardo da Vinci.

• De ce, chiar și în ziua de astăzi, 90% dintre piloți sunt bărbați?
• Cele mai bune cărți din toate timpurile. 12 capodopere considerate a fi cele mai mari romane…

Furtul care a transformat un tablou într-o legendă

În 1911, Mona Lisa a dispărut din muzeul Luvru. Furtul a fost atât de senzațional, încât ziarele internaționale au acordat evenimentului prima pagină timp de mai multe săptămâni. Pictura a fost recuperată abia în 1913, după ce hoțul, Vincenzo Peruggia, un fost angajat al muzeului, a încercat să o vândă unei galerii din Italia.

După acel moment, a explodat și popularitatea Mona Lisei, furtul transformând tabloul într-un simbol al culturii de masă. Odată recuperată, Mona Lisa a devenit un obiect de venerație, protejat de un geam antiproiectil și admirat de milioane de oameni anual.

Zâmbetul care nu există (dar totul e în mintea noastră)

Una dintre cele mai dezbătute caracteristici ale portretului este zâmbetul ambiguu. Cercetătorii de la Universitatea Sheffield au descoperit că secretul acestuia ține de tehnica „sfumato” a lui Leonardo, care estompează contururile, creând iluzia unei expresii schimbătoare. Cum funcționează iluzia? Efectul periferic: dacă te uiți la buzele Monalisei, zâmbetul dispare. Dacă privești în altă parte, reapare. Manipularea creierului: Studiile fMRI (functional Magnetic Resonance Imaging) – folosite pentru a analiza cum creierul uman percepe zâmbetul enigmatic al Monalisei, arată următoarele: cortexul vizual – (responsabil de procesarea imaginilor) și cortexul prefrontal (implicat în interpretarea expresiilor faciale) lucrează împreună pentru a „completa” expresia.

Creierul uman are tendința de a „umple golurile” în imagini ambigue, motiv pentru care zâmbetul pare să se schimbe în funcție de unghiul de privire. Harvard & University of Sheffield au demonstrat în anii 2000 că tehnica „sfumato” a lui Leonardo creează o iluzie optică care provoacă o activare diferită în creier. Iar cercetătorii de la Universitatea din Utrecht (2017) au folosit fMRI pentru a arăta că privirea indirectă (uitându-ne lângă buze) declanșează o interpretare mai complexă a expresiei.

Teoria conspirației: Mona Lisa ar fi un autoportret al lui Leonardo

În 2010, Lillian Schwartz, expertă în analiză digitală, a suprapus Mona Lisa peste un autoportret al lui Leonardo și a descoperit o similaritate izbitoare între trăsături. Ochii, nasul și buzele se aliniază perfect. De asemenea, tot cu această ocazie, a fost emisă și ipoteza gender fluidity care, spun unii istorici, susține că Leonardo, cunoscut pentru înclinații androgine, ar fi folosit propriile trăsături într-o explorare artistică a identității de gen.

Coduri secrete și simbolism ocult

Cercetătorii de la Luvru și National Research Council of Canada au scanat tabloul folosind tehnologie infraroșie și reflectografie (tehnici care penetrează straturile de vopsea), dezvăluind schițe și modificări ulterioare pe care Leonardo le-a făcut în timpul creării tabloului. Printre descoperirile surprinzătoare: o broșă sau un ornament pierdut (pe decolteul Mona Lisei, scanările au identificat urmele unei broșe sau a unui detaliu decorativ), pe care Leonardo l-a acoperit ulterior. Unii experți, precum Pascal Cotte, care a analizat tabloul în 2004, cred că acest element ar fi putut fi un semn al statutului social al modelului (Lisa Gherardini, soția unui negustor bogat din Florența). Un văl transparent de doliu – sub stratul de vopsea, infraroșul a detectat un văl subțire, asociat în Renaștere cu starea de doliu, istorici de artă, ca Giuseppe Pallanti, susținând că aceasta ar putea indica o legătură cu moartea unei fiice a familiei.

Dar de ce au fost ascunse aceste detalii? Leonardo era obsedat de perfecțiune. Modificările sugerează că a preferat să simplifice compoziția, eliminând poate elemente care distrăgeau atenția de la expresia enigmatică a feței.

Mona Lisa – o capcană a psihologiei moderne?

Psihologii susțin că faima tabloului este, în mare parte, un produs al efectului de bandwagon (tendința de a aprecia ceva doar pentru că alții o fac). Iar în apărarea acestei teorii vin câteva experimente revelatoare – într-un studiu de la Universitatea din Oregon, participanților li s-a arătat pictura Mona Lisei alături de alte portrete renascentiste. Majoritatea au preferat tabloul lui Leonardo doar după ce li s-a spus că este celebru. Alteori, oamenii au confundat tabloul cu alte picturi asemănătoare, demonstrând că aura sa culturală e mai puternică decât detaliile artistice.

Totuși, de ce rămâne Mona Lisa regina artelor? Pentru că și-a depășit statutul de simplă pictură, devenind un fenomen cultural construit din furturi, iluzii optice, teorii conspiraționiste și psihologia mulțimilor, și nicio altă operă de artă nu a stârnit atâta dezbatere, pasiune și mitologie.

Surse:

https://nypost.com/2014/07/26/how-mona-lisas-smile-led-to-love-affairs-and-suicides/

https://www.nature.com/articles/s41598-024-59782-1

https://www.leonardodavinci.net/the-mona-lisa.jsp

https://www.britannica.com/story/why-is-the-mona-lisa-so-famous

https://nypost.com/2022/07/12/who-was-the-mona-lisa-in-real-life-story-behind-leonardo-da-vincis-famous-painting/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce secrete ascunde Mona Lisa? Un cercetător italian susține că indiciile ascunse se află în ochii ei

Opera uitată a lui Leonardo da Vinci care a inspirat Mona Lisa. Secretul din spatele zâmbetului enigmatic al femeii din „La Belle Ferronnière”

Vincenzo Peruggia, bărbatul care a furat-o pe Mona Lisa

Test de cultură generală. De ce nu are Mona Lisa sprâncene?