Muzeul Luvru a fost cândva o locuință

Muzeul Luvru din Paris este una dintre cele mai faimoase instituții culturale din lume, atrăgând în fiecare an milioane de vizitatori care vin să se minuneze de vasta sa colecție de artă și artefacte.

Dar cu mult înainte de a deveni un simbol global al artei și al istoriei, Luvrul a fost o casă – o reședință regală care a găzduit unii dintre cei mai influenți monarhi ai Franței, transformarea sa de la o fortăreață medievală la un palat renascentist fiind ea însăși o poveste fascinantă.

• Catedrala Notre-Dame din Paris și-ar fi pierdut sunetul emblematic după restaurare
• Care sunt țările care au interzis muzica?

Călătoria în timp, artă și istorie a Luvrului începe la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul domniei regelui Filip al II-lea. În 1190, Filip al II-lea a ordonat construirea unei fortărețe pe malul drept al Senei pentru a proteja Parisul de invaziile vikingilor. Această structură originală, cunoscută sub numele de Castelul Luvru, era o fortăreață formidabilă, cu ziduri groase de piatră, un donjon central și turnuri defensive care timp de secole a servit în principal ca avanpost militar și trezorerie pentru coroana franceză.

Cu toate acestea, destinul Luvrului s-a schimbat dramatic în secolul al XIV-lea, datorită regelui Carol al V-lea. După ce i-a învins cu succes pe englezi în timpul Războiului de o sută de ani, Carol al V-lea a căutat să stabilească o reședință permanentă și mai luxoasă la Paris, însărcinându-l astfel pe arhitectul Raymond du Temple să transforme fortăreața austeră într-un palat confortabil și elegant, potrivit pentru un rege.

Sub îndrumarea arhitectului Raymond du Temple, Luvrul a fost supus unor renovări semnificative. Interioarele întunecate și strâmte ale fortăreței au fost înlocuite cu săli spațioase, scări grandioase și decorațiuni sofisticate. De asemenea, Carol al V-lea a adăugat o bibliotecă, care a adăpostit impresionanta sa colecție de manuscrise și a devenit una dintre cele mai mari din Europa la acea vreme. Aceste schimbări au marcat începutul evoluției Luvrului de la o fortăreață militară la o reședință regală.

Deși Carol al V-lea a pus bazele transformării Luvrului, regele François I a fost cel care a redefinit cu adevărat structura. Un patron pasionat al artelor și o figură cheie a Renașterii franceze, François I a imaginat Luvrul ca pe un simbol al puterii sale și al rafinamentului său cultural. În 1546, acesta a luat decizia îndrăzneață de a demola structurile medievale rămase și de a reconstrui Luvrul ca un palat renascentist.

François I a încredințat planul arhitectului Pierre Lescot, care a proiectat o nouă aripă în stil renascentist. Lucrarea lui Lescot a introdus elemente clasice precum coloane, pilaștri și sculpturi complicate, care veneau în contrast puternic cu arhitectura gotică originală a fortăreței. Noua aripă includea aripa Lescot, care este și astăzi una dintre cele mai cunoscute structuri ale Luvrului.

Unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale lui François I a fost construirea Grand Galerie, un coridor lung care lega Luvrul de Palais des Tuileries, o altă reședință regală situată la vest. Grand Galerie, care se întindea de-a lungul Senei, nu era doar un accesoriu practic, ci și un simbol al viziunii regelui de a crea un complex regal unificat în inima Parisului.

De-a lungul secolelor, Luvrul a continuat să evolueze, pe măsură ce monarhii succesivi au adăugat propriile lor note palatului. Henric al IV-lea, care a condus Franța la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, a extins Grand Galerie și a transformat-o într-un centru animat de artă și comerț. A invitat artiști, meșteșugari și negustori să înființeze ateliere și studiouri în interiorul palatului, transformând Luvrul într-un centru cultural vibrant.

Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea și-au lăsat și ei amprenta asupra Luvrului. Ludovic al XIII-lea a comandat construirea Pavillon de l’Horloge, un turn cu ceas care a devenit o caracteristică definitorie a curții palatului. Ludovic al XIV-lea, cunoscut drept Regele Soarelui, a folosit inițial Luvrul ca reședință principală, înainte de a-și muta atenția asupra Palatului Versailles. În ciuda acestei mutări, el a continuat să investească în dezvoltarea Luvrului, adăugând iconica Colonnade, o fațadă monumentală proiectată de Claude Perrault.

Luvrul ca muzeu

Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, rolul Luvrului de reședință regală a luat sfârșit. Revoluția franceză a adus schimbări semnificative, iar în 1793, Luvrul a fost deschis oficial publicului ca muzeu. Nou înființatul Musée du Louvre a pus în valoare colecțiile regale de artă, făcându-le accesibile pentru prima dată cetățenilor obișnuiți.

Colecția muzeului a crescut rapid în timpul epocii napoleoniene, când Napoleon Bonaparte a confiscat opere de artă din întreaga Europă pentru a îmbogăți patrimoniul Luvrului. Deși multe dintre aceste piese au fost returnate după înfrângerea lui Napoleon, Luvrul a continuat să își extindă colecția prin achiziții și donații. Astăzi, muzeul găzduiește aproximativ 500.000 de obiecte și expune 35.000 de opere de artă în opt departamente curatoriale cu peste 60.600 m2.

Arhitectura muzeului reflectă schimbarea gusturilor și ambițiilor conducătorilor Franței, în timp ce colecțiile sale spun povestea creativității și realizărilor umane.

Vizitatorii muzeului pot vedea încă urme ale trecutului său regal. Fundațiile medievale ale fortăreței originale sunt păstrate în subsolul Luvrului. Aripa Lescot și Grand Galerie rămân elemente emblematice ale palatului, în timp ce Cour Carrée și Colonnade prezintă grandoarea arhitecturii renascentiste și clasice franceze.

Transformarea Luvrului din casă în muzeu este mai mult decât o curiozitate istorică. Ca reședință regală, Luvrul simboliza autoritatea și prestigiul monarhiei franceze. Ca muzeu, el reprezintă democratizarea artei și ideea că patrimoniul cultural aparține tuturor.

Surse:

https://www.livingafrenchlife.com/new-page-3

https://www.britannica.com/topic/Louvre-Museum

https://www.artandobject.com/news/inside-look-history-louvre

https://www.pariscityvision.com/en/paris/museums/louvre-museum/the-louvre-story-of-a-palace-turned-museum

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jacques Jaujard, omul care a salvat comorile Luvrului din mâinile naziștilor

Fantomele de la Luvru, cel mai faimos muzeu al lumii. Arta întâlnește supranaturalul

Muzeul Luvru din Paris, o poveste cu trei nume

Cel mai frumos muzeu din lume. Perla ascunsă din Hiroshima