Jeanne Hébuterne: muza uitată a lui Modigliani, o amantă tragică care l-a urmat în moarte

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Jeanne Hébuterne, pictoriță de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ale cărei opere sunt considerate expresioniste, a fost cunoscută în special ca model, muză și soție a artistului italian genial și tulburător Amedeo Modigliani. Jeanne s-a sinucis la o zi după moartea lui Modigliani (24 ianuarie 1920, la 35 de ani), fiind înmormântată alături de acesta în cimitirul Père-Lachaise din Paris. Odată cu moartea celor doi, a fost înscrisă în istorie una dintre cele mai tragice povești de dragoste din lumea artei.

Viața lui Jeanne Hébuterne a fost despre artă, iubire și pierdere. O viață, un destin cu un debut promițător, strălucitor, dar cu un final brutal, venit prea repede și cauzat de o dragoste atât de intensă și mistuitoare.

Jeanne Hébuterne s-a născut la 6 aprilie 1898, la Meaux, Seine-et-Marne, Franța, fiind al doilea copil al lui Achille Casimir Hébuterne și Eudoxie Anaïs Tellier, o familie romano-catolică modestă și conservatoare, dar în care educația și cultura erau principii de bază. În adolescență, Jeanne a demonstrat un talent natural pentru pictură, afișând o determinare înflăcărată de a crea. În 1917, s-a înscris la Academia Colarossi din Paris, una dintre puținele școli de artă care admiteau femei la acea vreme, dar care era frecventată de mulți artiști ai vremii.

Acolo, între pânze neterminate și culori amestecate, i-a întâlnit privirea lui Modigliani – prima scânteie a unei legende care va sfârși tragic. Se întâmpla în primăvara lui 1917, momentul marcând un punct de cotitură important în viața sa personală și artistică. Modigliani era deja o figură cunoscută în lumea artistică pariziană. Portretele lui izbitoare, cu forme alungite și ochi pătrunzători, surprindeau ceva brut și atemporal. Însă viața artistului era haotică. În momentul în care a cunoscut-o pe Jeanne avea 33 de ani, trăia în sărăcie și se lupta cu tuberculoza, pe care încerca adesea să o înece în alcool și droguri. Dar iată, cu toate astea, Jeanne s-a îndrăgostit profund de Modigliani. Cei doi au devenit inseparabili și în ciuda opunerii din partea familiei, care-l considera pe Amedeo un artist instabil, fără bani, deloc potrivit pentru fiica lor, Jeanne s-a mutat imediat cu pitorescul Modigliani, devenind muza, modelul și iubita artistului din Livorno care, în mai puțin de un an, a portretizat-o în peste 20 de lucrări.

În 1918, îndrăgostiții s-au mutat la Nisa, pe Riviera Franceză, pentru a căuta oportunități mai bune pentru cariera artistică a lui Modigliani, la scurt după aceea, la 29 noiembrie, născându-se fiica lor, Jeanne Modigliani.

Iubirea este frumoasă, mai ales atunci când este completată de o pasiune arzătoare, așa cum a fost relația dintre tinerii artiști Jeanne Hébuterne și Amedeo Modiglani. Dar gustul plăcut al amorului lor avea să fie atenuat de cel al alcoolului și drogurilor pe care ajunsese să le consume în exces Modigliani. Era, se pare, modul prin care sculptorul și pictorul italian își ascundea tuberculoza progresivă de cei mai mulți dintre apropiații săi (dintre care doar câțiva știau de suferința sa). Tuberculoza – principala cauză de deces în Franța până în 1900 – era o boală oribilă, fără leac. Mai mult, cei care sufereau de ea erau temuți, ostracizați și compătimiți de ceilalți.

În mai 1919, când starea lui s-a înrăutățit și mai mult, cuplul a revenit la Paris. Jeanne îi era alături. Blândă, iubitoare, profund devotată, dispusă să îndure totul doar pentru a-i fi alături iubitului ei Modigliani.

Jeanne a devenit mai mult decât o amantă pentru Modigliani. A fost muza lui, apărând în multe dintre picturile pe care le-a realizat. În portretele sale, fețele ei alungite și ochii melancolici privesc dincolo de cadru, ca niște fantome blânde. Modigliani o surprinde cu o tandrețe hipnotică, trăsăturile ei fine și expresia enigmatică amintind de o madonă modernă – frumoasă, dar cu umbrele unei destinii tragice.

La 24 ianuarie 1920, s-a întâmplat inevitabilul. Modiglani a murit la vârsta de 35 de ani, lăsând-o pe Jeanne devastată. Iar la o zi după moartea sa, consumată de durere și însărcinată în nouă luni cu cel de-al doilea copil al lor, Jeanne și-a luat viața. S-a aruncat de la fereastră, de la etajul cinci al casei părinților ei, incapabilă să facă față vieții fără Modigliani. Avea doar 21 de ani.

Familia lui Jeanne, care dezaprobase mereu relația ei cu Modiglani, a îngropat-o inițial în Cimetière de Bagneux, însă aproape 10 ani mai târziu, a cedat influențelor și eforturilor persistente venite din exterior, și a permis ca rămășițele ei să fie transferate la cimitirul Père Lachaise pentru a se odihni alături de cel pe care l-a iubit mai presus decât viața. Epitaful de pe mormânt este: „Tovarășă devotată până la sacrificiul extrem”.

Povestea lui Jeanne este adesea spusă ca o notă de subsol la povestea lui Modigliani – o amantă tragică care l-a urmat în moarte. Dar ea a fost mai mult decât atât. Jeanne a fost o tânără femeie cu un potențial artistic real, prinsă în vârtejul unei relații pasionale, dar mistuitoare. Picturile ei, deși puține au supraviețuit, sugerează ce ar fi putut fi, dacă i s-ar fi dat șansa de a se dezvolta pe cont propriu și, mai ales, dacă ar fi trăit.

Fiica celor doi artiști, orfana Jeanne Modigliani (1918 – 1984), a scris mai târziu o biografie a părinților ei, Modigliani: Man and Myth, publicată în 1958, ce oferă o privire asupra vieții acestor două persoane remarcabile, legate pentru totdeauna de dragoste și moarte.

Surse:

https://www.dailyartmagazine.com/story-hebuterne-modigliani/

https://www.metmuseum.org/art/collection/search/488903

Vă mai recomandăm să citiți și:

David Lynch, regizor dar și pictor, designer de mobilier și susținător al meditației transcedentale

Andrei Tarkovsky, pictorul de lumini și umbre pe ecran. „Fie ca tot ceea ce a fost planificat să devină realitate”

Halle Berry: „Într-o lume perfectă, cred că aș fi fost pictoriță”

René Magritte, pictorul pălăriilor, pipelor și al chipurilor acoperite. „Nu este intenția mea de a crea ceva inteligibil”