Lorne Michaels: omul care a schimbat fața comediei americane

Timp de aproape cinci decenii, Lorne Michaels a fost creierul Saturday Night Live (SNL), o emisiune care a definit comedia americană și, mai mult decât atât, a devenit o instituție culturală. Lorne Michaels, omul din spatele cortinei, a modelat generații de comedianți, a redefinit televiziunea în direct și a transformat Saturday Night Live într-o rampă de lansare pentru superstaruri.

Născut Lorne Lipowitz la 17 noiembrie în Toronto, Ontario, Canada, Michaels a crescut departe de strălucirea Hollywood-ului. Primii săi ani au fost obișnuiți – a studiat engleza la universitate, a făcut radio și a scris pentru televiziunea canadiană. Dar sub acest exterior modest se ascundea o minte pregătită pentru comedie și o credință reală în puterea televiziunii în direct.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

La sfârșitul anilor 1960, Lorne Michaels s-a mutat la Los Angeles și a început să scrie pentru Rowan & Martin’s Laugh-In, o emisiune de schițe care revoluționa televiziunea. Show-ul combina satira tăioasă, umorul absurd și un ritm alert, captând imediat atenția publicului tânăr. Experiența i-a oferit lui Michaels ocazia să-și dezvolte instinctul pentru televiziunea live: să creeze momente amuzante și inteligente, provocatoare, dar fără să fie gratuite, mereu cu un strop de imprevizibilitate care făcea spectacolul captivant. Aici a învățat cum să echilibreze libertatea creativă a comedianților cu necesitatea controlului, lecție care avea să-i modeleze întreaga carieră. Michaels a învățat că publicul vrea să râdă, dar și să simtă că privește ceva care ar putea să iasă din control în orice moment, o lecție care i-a modelat întreaga carieră – și care, până la urmă, a redefinit televiziunea americană.

În 1975, NBC trecea printr-o criză de identitate. Programul de noapte, odinioară un bastion al divertismentului american, părea acum lipsit de vitalitate, iar formatele clasice de varietăți își trăiau ultimele zile, depășite de un public tânăr care cerea ceva nou, ceva mai… viu.

Michaels, pe atunci în vârstă de doar 30 de ani, a venit cu o idee radicală: o emisiune de comedie în direct, nocturnă, care să îmbine satira, muzica și haosul. Rețeaua era sceptică, dar Michaels avea o viziune clară și o listă de comedianți necunoscuți care urmau să devină rapid adevărate legende.

Primul episod din Saturday Night Live a fost difuzat la 11 octombrie 1975. Distribuția – Chevy Chase, John Belushi, Gilda Radner, Dan Aykroyd, Jane Curtin, Laraine Newman și Garrett Morris – era practic necunoscută. Gazda a fost George Carlin, un comediant asociat mai mult cu contracultura decât cu televiziunea mainstream. Invitatul muzical a fost Billy Preston. Iar dirijorul show-ului, omul care a ținut totul sub control – Michaels însuși.

S-a spus că de la început, SNL a fost un pariu. Spectacolul a fost în direct, ceea ce înseamnă că greșelile erau inevitabile, inclusiv replicile uitate de actori. Totuși, această imprevizibilitate a devenit practic magia sa. Michaels a înțeles că publicul tânjește după autenticitate – chiar dacă vine cu sughițuri.

Ciudățeniile sălbatice ale lui Belushi, ego-ul lui Chase și implacabila muncă săptămânală i-au împins pe toți la limită. Michaels, întotdeauna o mână sigură, a echilibrat libertatea creativă cu doza necesară de control. A concediat oameni atunci când a fost necesar (chiar și pe prietenii săi) și s-a luptat cu NBC pentru a proteja limitele emisiunii. Atunci când cenzorii se opuneau unei schițe, Michaels câștiga de multe ori prin pură încăpățânare.

În 1980, Michaels era epuizat. A părăsit SNL, presupunând că moștenirea sa era asigurată. Dar fără el, emisiunea se clătina. Anii 1980 au fost o perioadă dificilă – ratingurile au scăzut, criticii l-au blamat, iar NBC a luat în considerare anularea emisiunii.

Apoi, în 1985, Michaels a revenit în forță. Și odată cu el, a luat naștere o nouă epocă de aur. Dana Carvey, Mike Myers, Chris Rock, Adam Sandler și Phil Hartman au transformat SNL într-o fabrică de simboluri ale comediei. Spectacolul și-a recăpătat relevanța culturală, ironizând politica, lansând cariere cinematografice (Wayne’s World) și dovedind că formula lui Michaels este atemporală.

Dar influența lui Michaels se extinde mult dincolo de SNL. Compania lui de producție, Broadway Video, a modelat comedia modernă prin 30 Rock (emisiunea și sediul NBC real unde se filmează SNL), Late Night with Conan O’Brien (Michaels l-a ales pe Conan pentru a-l înlocui pe Letterman), The Tonight Show Starring Jimmy Fallon (un alt protejat al lui Michaels), Portlandia, Kids in the Hall și Documentary Now! (emisiuni favorite care au prosperat sub îndrumarea sa)

Lorne Michaels a fost cel care l-a descoperit pe Eddie Murphy când actorul avea doar 19 ani. I-a oferit Tinei Fey prima ei slujbă de scenarist. A pariat pe Kristen Wiig, Will Ferrell și Kate McKinnon înainte ca aceștia să devină vedete. Și a făcut totul cu încredere și o atitudine modestă.

Cea mai lungă carieră ca producător TV al unui show săptămânal de comedie

Lorne Michaels a fost producătorul executiv al SNL încă de la debutul său în 1975 (cu o scurtă pauză în perioada 1980-1985). Din 2024, rămâne la conducere, devenind cel mai longeviv producător al unui serial săptămânal de comedie din istoria televiziunii. SNL a supraviețuit schimbărilor de distribuție, presiunii rețelei și schimbărilor culturale – în mare parte datorită conducerii lui Michaels. Sub supravegherea sa, SNL a lansat nenumărate cariere (Eddie Murphy, Tina Fey, Will Ferrell etc.) și a modelat satira politică (de exemplu, Trump al lui Baldwin, Palin al lui Fey). Deține cele mai multe nominalizări la Emmy pentru un producător (peste 100 de nominalizări, cu peste 15 victorii).

A primit o stea pe Hollywood Walk of Fame pentru televiziune, la 91 august 1999.

În 2016, Lorne Michaels a primit Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă a națiunii, din partea președintelui Barack Obama. Ceremonia, transmisă în direct din Sala de Est a Casei Albe, a mai cuprins premierea a altor douăzeci de personalități, inclusiv Ellen DeGeneres, Robert De Niro, Bill Gates, Melinda Gates, Frank Gehry, Margaret Hamilton (ca Margaret H. Hamilton), Tom Hanks, contraamiralul Grace Hopper (premiu postum acordat nepoatei sale), Michael Jordan, Maya Lin, Lorne Michaels, Newton Minow, Eduardo Padron (ca Eduardo Padrón), Robert Redford, Diana Ross, Vin Scully, Bruce Springsteen și Cicely Tyson.

În 2004, Lorne a primit Premiul Mark Twain pentru umor american (acordat de Kennedy Center for the Performing Arts).

A primit Medalia Jubileului de Aur al Reginei Elisabeta a II-a 2002 din partea guvernatorului general al Canadei, în 2012, medalia Jubileului de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a din partea guvernatorului general al Canadei. A fost decorat cu C.M. (membru al Ordinului Canadei) la 1 mai 2002 și învestit la 21 februarie 2003 de către guvernatorul general al Canadei.

De asemenea, Michaels deține un doctorat onorific din partea Universității Ryerson pentru contribuția sa la industria televiziunii.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Lorne-Michaels

https://www.imdb.com/name/nm0584427/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Francis Israel Regardie, omul care a salvat magia. Cum un ocultist controversat a păstrat secrete ezoterice pentru lumea modernă

Adevărul despre omul care a scris cele mai interzise cărți din istorie. Marchizul de Sade, părinte al literaturii obscene sau geniu al libertății absolute?

Friedrich Froebel, omul care a inventat grădinița

Gustav Stresemann: omul care a reconstruit Germania după Primul Război Mondial