Vedetele și politica: Cine a reușit și cine a eșuat pe scena politică?

Cariera politică și cea artistică au, la prima vedere, puține în comun, dar istoria demonstrează că nu este așa. De-a lungul timpului, o serie de actori celebri și-au folosit notorietatea și carisma pentru a intra în lumea politicii, unii dintre ei ajungând la cele mai înalte funcții, în timp ce alții au eșuat lamentabil.

Unul dintre cele mai notabile exemple de succes politic este cel al lui Ronald Reagan (1911 – 2004). Cariera sa inițială de actor la Hollywood a durat aproape trei decenii, timp în care a jucat în peste 50 de filme, și chiar dacă nu a atins niciodată statutul de superstar, Reagan a fost un nume cunoscut al ecranului. Însă, adevăratul său talent s-a manifestat în politică, unde a devenit un orator carismatic și un lider respectat. După două mandate de guvernator al Californiei, Ronald Reagan a fost ales al 40-lea președinte al Statelor Unite în 1980, funcție pe care a deținut-o timp de două mandate. Reagan a transformat Partidul Republican și a jucat un rol important în finalul Războiului Rece.

Un alt exemplu este Arnold Schwarzenegger (n.1947). Fost culturist, actor de acțiune și superstar internațional, „Terminatorul” a părăsit platourile de filmare pentru a deveni guvernator al Californiei în 2003. Fără o experiență politică anterioară semnificativă, a reușit să se impună într-un stat complex și divers. Vreme de șapte ani, a gestionat crize economice și a promovat politici ecologice, demonstrând că o celebritate poate să aibă și un simț practic al guvernării. Succesul lui Schwarzenegger s-a bazat, în mare parte, pe popularitatea sa imensă și pe capacitatea de a atrage atenția publicului, dar și pe o etică a muncii neobosită.

Un caz diferit este cel al lui Josephine Baker (1906 – 1975). Dansatoare și cântăreață americană, devenită o legendă în Franța, unde a obținut și cetățenia, o adevărată senzație a Parisului, Perla Neagră și Regina Tropicelor, pe lângă cariera sa artistică, Baker a fost o activistă înverșunată pentru drepturile civile și o luptătoare în Rezistența Franceză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a folosit faima pentru a promova idealuri de egalitate și libertate și chiar dacă nu a candidat niciodată pentru o funcție politică, activitatea sa a avut o influență enormă asupra politicilor sociale, mai ales prin refuzul constant de a susține spectacole în fața publicului segregat din Statele Unite și prin discursul său memorabil de la Marșul de la Washington din 1963, alături de Martin Luther King Jr.

„(…) Voi, tinerii, trebuie să faceți un lucru, și știu că ați auzit această poveste de mii de ori de la mamele și tații voștri, așa cum am auzit-o eu de la mama mea. Eu nu i-am urmat sfatul. Dar am realizat același lucru într-un alt mod. Trebuie să vă educați. Trebuie să mergeți la școală și trebuie să învățați să vă protejați. Și trebuie să învățați să vă protejați cu stiloul, nu cu arma. Atunci le veți putea răspunde, și vă pot spune – și nu vreau să sune banal – dar, prieteni, stiloul este cu adevărat mai puternic decât sabia.” (Josephine Baker)

Shirley Temple (1928 – 2014), actrița-minune de la Hollywood, a avut o carieră politică activă, dar fără a atinge gloria lui Reagan. A candidat pentru un loc în Congresul Statelor Unite în 1967, însă a pierdut în fața unui politician experimentat – Paul „Pete” McCloskey. Ulterior, s-a concentrat pe diplomație, devenind ambasador al Statelor Unite în Ghana și Cehoslovacia. Deși a avut o carieră diplomatică respectabilă, Temple nu a reușit să obțină succesul electoral la care a visat.

Clint Eastwood (n.1930), unul dintre cei mai longevivi actori și regizori de la Hollywood, deținătorul a cinci premii Oscar, a fost o figură respectată atât în lumea filmului, cât și în cea politică. A fost ales primar al micului oraș Carmel-by-the-Sea din California, servind un singur mandat la mijlocul anilor ’80. Deși a fost un primar popular, nu a dorit să candideze pentru o funcție superioară, lăsând să se înțeleagă că faima și puterea politică nu sunt întotdeauna compatibile cu viața de artist, preferând să se concentreze pe regie, domeniu care l-a consacrat definitiv.

Cynthia Nixon (n. 1966), celebră pentru rolul din serialul Sex and the City, a candidat la funcția de guvernator al statului New York în 2018. Ca activistă, a militat pentru educație și justiție socială. Cu toate acestea, popularitatea din televiziune nu a fost suficientă pentru a o propulsa în prima linie a politicii.

Actorul italian Bud Spencer (1929 – 2016), pe numele său real Carlo Pedersoli, celebru pentru filmele de ațiune cu accente comice, a încercat și el să intre în politică. În 2005, a candidat fără succes pentru funcția de consilier regional în Lazio, Italia, sub stindardul partidului Forza Italia.

Intrarea unui actor în politică este un pariu riscant. Este adevărat că faima poate fi un avantaj, oferind o vizibilitate uriașă și o conexiune emoțională cu publicul, însă publicul electoral este mult mai sceptic decât cel de cinema. Electorii cer de la un politician mai mult decât o interpretare convingătoare. Este nevoie de viziune, de o cunoaștere aprofundată a problemelor sociale și de abilitatea de a gestiona complexitatea birocratică. Pentru că realitatea politică este mult mai dură decât platourile de filmare, acolo unde un rol se termină odată cu ultima replică. În politică, responsabilitățile continuă, iar fiecare decizie are un impact real asupra vieții oamenilor.

Surse:

https://www.reuters.com/news/picture/celebrities-turned-politicians-idUSRTX1892E/

https://www.newsweek.com/actors-who-became-politicians-1601389

https://www.dw.com/en/bud-spencer-the-italian-spaghetti-western-actor-who-wore-many-hats/a-19361379

Vă mai recomandăm să citiți și:

Judith Barsi, micuța vedetă ucisă de propriul tată

Rodney Alcala, criminalul în serie, student al lui Roman Polanski. A fost vedetă într-o emisiune TV

Spionii de la Hollywood! Cary Grant, cel mai mare informator dintre vedete

Cum erau șantajate de presă „vedetele” ce apăreau la balurile de la sfârșitul secolului al XIX-lea