Imre Kertész, supraviețuitor al Holocaustului care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. „Omul poate trăi ca un vierme, dar poate scrie ca un zeu”

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Imre Kertész, născut la 9 noiembrie 1929, la Budapesta, în Ungaria (d. 31 martie 2016) și crescut într-o familie evreiască din clasa de mijloc, a fost supraviețuitor al Holocaustului, jurnalist, traducător specializat în literatura germană, scriitor și primul autor maghiar laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

„Fatelessness”, care face parte din trilogia semiautobiografică ce mai include „Fiasco” (1988) și „Kaddish for an Unborn Child” (1990) a stat la baza ecranizării filmului din 2005 cu același nume, în regia lui Lajos Koltai, pe un scenariu semnat de Kertész și muzica lui Ennio Morricone. Pelicula prezintă povestea vieții lui György, în vârstă de 14 ani, deportat din Ungaria celui de-al Doilea Război Mondial, mai întâi la Auschwitz și apoi la Buchenwald, fiind forțat să devină un bărbat în mijlocul urii și să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat să fii evreu.

• De ce nu mai apar trupe precum Metallica sau Nirvana. Cum au schimbat internetul și algoritmii…

Kertész este adesea asociat cu „literatura martorului”, în care povestește traume din experiența personală pentru a transmite adevăruri mai profunde despre umanitate și istorie.

„…mă încercau sentimente amestecate. Aversiune, atracție, fiorii unor amintiri și melancolie, și aproape că le vedeam înscrise pe frunți și parcă și pe pereții tramvaiului, cu litere de foc:

Nu! – n-aș putea fi niciodată tată, destinul, dumnezeul unui alt om,

Nu! – nu i se poate întâmpla nici unui alt copil ceea ce mi s-a întâmplat mie,

Nu! – urla, scheuna ceva în mine, nu e cu putință ca asta, copilăria, să i se întâmple și lui – ție – și mie, da, și atunci am început să-mi povestesc copilăria, soției mele sau poate mie însumi, nici nu mai știu, dar îi povesteam, cu toată abundența și stringența logoreii, i-am povestit fără stavilă zile și săptămâni în șir, de fapt povestesc și acum, deși de mult nu-i mai povestesc soției mele” (Imre Kertész, în romanul Kadiș pentru copilul nenăscut, traducere din maghiară de Paul Drumaru, București, Editura Est – Samuel Tastet Éditeur, 2005, p. 90).

Născut la 9 noiembrie 1929 în Budapesta, Ungaria, viața lui Imre Kertész a fost marcată irevocabil de experiențele dureroase ale celui de-al Doilea Război Mondial, călătoria sa prin adversitate nu doar că i-a influențat scrierile, dar l-a și consacrat ca o figură centrală în literatura contemporană.

Kertész era doar un adolescent când a fost deportat la Auschwitz, în 1944, acea perioadă traumatizantă marcându-l indelebil, însă reflectând adesea asupra modului în care o suferință atât de profundă ar putea fi transformată în artă. Astfel, în lucrarea sa fundamentală, „Fatelessness”, Kertész explorează absurditatea existenței prin ochii unui adolescent care supraviețuiește ororilor lagărelor de concentrare. Narațiunea este suprinzător de lipsită de melodramă; în schimb, vine cu o perspectivă clară și directă asupra supraviețuirii și identității în mijlocul haosului. Kertész a remarcat la un moment dat: „Nu sunt un supraviețuitor; sunt un martor”.

„În ciuda tuturor deliberărilor, simțurilor, intuițiilor și rațiunii sobre, nu am putut să nu recunosc în mine vocea furtivă și totuși rușinată, ca să spun așa, de iraționalitatea ei – din ce în ce mai insistentă, a unui fel de dorință înăbușită: aș vrea să mai trăiesc puțin în acest frumos lagăr de concentrare”. (Imre Kertész, citat din „Fatelessness”)

După război, Kertész s-a întors în Ungaria, unde s-a confruntat cu un alt tip de luptă: navigarea vieții sub un regim totalitar. A lucrat o vreme ca jurnalist al publicației Világosság, dar și-a pierdut locul de muncă din cauza preluării puterii de către comuniști, în 1951. A devenit apoi traducător specializat în literatura germană, traducând opere ale unor autori notabili precum Friedrich Nietzsche și Sigmund Freud. La mijlocul anilor 1960 a finalizat cel mai aclamat roman al său, „Fatelessness”, însă, respins de regimul comunist, a fost publicat abia în 1975, an în care a ieșit pe piața literară cu un alt roman apreciat al său, „Kaddish for an Unborn Child”, o explorare obsedantă a pierderii și a dorinței pentru un viitor care s-ar putea să nu vină niciodată.

Contribuțiile literare ale lui Kertész nu au trecut neobservate. În 2002, acesta a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru întreaga sa operă care „susține experiența fragilă a individului împotriva arbitrariului barbar al istoriei”. Comitetul Nobel l-a recunoscut nu numai pentru poveștile sale emoționante, ci și pentru poziția morală neclintită împotriva opresiunii.

Kertész a trăit unele dintre cele mai întunecate capitole ale umanității, dar a ieșit la suprafață cu o voce care a căutat mai degrabă înțelegerea decât răzbunarea. Operele sale îi încurajează pe cititori să se confrunte cu adevăruri incomode despre istorie și despre capacitatea umanității de a manifesta atât cruzime, cât și compasiune.

În interviuri, Kertész sublinia adesea importanța memoriei și rolul acesteia în modelarea identității. El credea că literatura poate servi drept punte de legătură între traumele trecutului și realitățile prezentului – un mijloc de a procesa durerea colectivă, promovând în același timp empatia între cititori din medii diverse. „Scrisul este modul meu de a da sens”, a declarat el simplu, dar profund.

Imre Kertész a fost căsătorit de două ori. Prima soție a autorului a fost Magda Kertész (născută Székely). Mariajul lor a durat din 1954 și până în 1978, când Magda a decedat. Aceasta a jucat un rol semnificativ în susținerea carierei literare a lui Imre, în timpul căsniciei lor. A lucrat ca traducătoare și editor, ceea ce i-a permis să contribuie în mod semnificativ la cultura literară din jurul lui Imre. Cea de-a doua soție a lui a fost Judith Kertész (născută Sárközi), de asemenea implicată în artă și cu pregătire în literatură și traducere, a sprijinit activitatea lui Imre pe tot parcursul căsniciei lor.

Imre Kertész, ale cărui opere au fost influente nu numai în cadrul literaturii maghiare, ci și la nivel internațional, s-a stins din viață la 31 martie 2016, la Budapesta, la vârsta de 86 de ani.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Imre-Kertesz

https://www.imdb.com/title/tt0367082/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Adevărul despre omul care a scris cele mai interzise cărți din istorie. Marchizul de Sade, părinte al literaturii obscene sau geniu al libertății absolute?

Doina Ruști, scriitoare „de primă mărime în literatura de azi”, interviu de excepție la Altceva cu Adrian Artene

John Newbery, părintele literaturii pentru copii

Boris Pasternak, autorul romanului monumental Doctor Jivago. Al doilea scriitor sovietic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură