Neoplatonismul, ultima școală de filosofie greacă

Apărut în secolul al III-lea d.Hr., neoplatonismul a jucat un rol esențial în conectarea filosofiilor clasice ale lui Platon și Aristotel cu tradițiile spirituale și mistice care au influențat ulterior creștinismul, islamul și ezoterismul occidental.

Neoplatonismul a fost fondat de Plotin (204-270 d.Hr.), un filosof care a studiat în Alexandria sub îndrumarea lui Ammonius Saccas, o figură misterioasă căreia i se atribuie adesea punerea bazelor acestei noi școli filosofice. Plotin a încercat să reînvie și să extindă învățăturile lui Platon, în special ideea că lumea materială este o umbră a unei realități superioare, transcendente. Cu toate acestea, neoplatonismul nu a fost doar o repetare a ideilor lui Platon; a fost o sinteză a filosofiei grecești, a misticismului oriental și a gândirii religioase emergente.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Mutat la Roma, Plotin a înființat o școală și a atras un cerc de discipoli, printre care Porfirie, care mai târziu va compila și edita scrierile lui Plotin în Enneade, textul fundamental al neoplatonismului, lucrare devenită, așa cum se spune, piatra de temelie a unui sistem filosofic care va domina discursul intelectual timp de secole.

În centrul neoplatonismului se află un cadru metafizic complex care încearcă să explice natura realității, a sufletului și a divinului, câteva dintre principiile sale centrale fiind Unul -realitatea ultimă a curentului, o sursă inefabilă a întregii existențe. Unul este dincolo de ființă și neființă, dincolo de gândire și limbaj. El este originea tuturor lucrurilor, dar rămâne neatins de multiplicitatea pe care o generează.

Din Unul, realitatea se extinde într-o structură ierarhică. Prima emanație este Nous (intelectul divin), care conține formele perfecte sau arhetipurile tuturor lucrurilor. Sub Nous se află Sufletul lumii, care mediază între tărâmul intelectual și cel material. În cele din urmă, există lumea materială, cel mai de jos nivel al existenței caracterizat prin imperfecțiune și schimbare.

Întoarcerea la Unu, un alt principiu al Neoplatonismului, este scopul vieții umane, și anume, acela de a urca înapoi la Unu printr-un proces de purificare și contemplare, o călătorie sufletească spre iluminare, prin eliberarea de legăturile lumii fizice și conectarea cu esența eternă a universului., cultivarea virtuții și realizarea uniunii cu divinul.

După care, rolul sufletului, prin care sufletul este văzut ca un microcosmos al sufletului universal. Acesta provine din sufletul lumii, dar se încurcă cu lumea materială. Prin filosofie și practică spirituală, sufletul se poate elibera și se poate întoarce la sursa sa divină.

Deși Plotin este cel mai cunoscut neoplatonician, mai mulți alți gânditori au contribuit la dezvoltarea și răspândirea acestei filosofii: Porfirie (234-305 d.Hr.), student al lui Plotin, a jucat un rol important în păstrarea și sistematizarea operei profesorului său. De asemenea, a scris pe larg despre etică, logică și interpretarea miturilor. Iamblichus (245-325 d.Hr.), tot un student al lui Porfirie, care a introdus o dimensiune mai mistică și mai teurgică în neoplatonism, subliniind importanța ritualurilor și a intervenției divine în ascensiunea sufletului către Cel Unic.

Proclus (412-485 d.Hr.), unul dintre ultimii neoplatonicieni importanți, a dezvoltat un sistem metafizic extrem de elaborate, lucrările sale, precum Elementele de teologie, devenind influente atât în lumea islamică, cât și în Europa medievală.

Hypatia din Alexandria (355-415 d.Hr.), filosof, matematician și profesor renumit, a fost la rândul ei un neoplatonician proeminent în Alexandria, moartea ei tragică după ce a căzut în mâinile unei mulțimi creștine marcând sfârșitul unei ere pentru filosofia păgână.

Influența neoplatonismului s-a extins mult dincolo de filosofie.

În Creștinism, gânditori timpurii precum Augustin de Hippo și Pseudo-Dionisie Areopagitul, s-au inspirat puternic din conceptele neoplatonice pentru a articula teologia creștină. Ideea unui Dumnezeu transcendent, ierarhia creației și întoarcerea sufletului la divin având toate rădăcini neoplatonice.

În Islam, neoplatonismul a pătruns prin intermediul traducerilor de texte grecești. Filosofi ca Al-Farabi, Avicenna (Ibn Sina) și Suhrawardi au integrat ideile neoplatonice în metafizica și mistica islamică.

În timpul Renașterii, neoplatonismul a cunoscut o revitalizare, influențând personalități precum Marsilio Ficino și Giovanni Pico della Mirandola și punând bazele tradiției ezoterice occidentale.

Impactul neoplatonismului poate fi observat în diverse domenii, de la filosofie și teologie la artă și literatură. Accentul pus de neoplatonism pe transcendent și pe unitatea tuturor lucrurilor a influențat filosofi moderni ca Hegel, Schelling și Henri Bergson. Apoi, idealul neoplatonic al frumuseții ca o reflectare a divinului a inspirat nenumărați artiști și scriitori, de la maeștrii Renașterii la poeții romantici. Ideea ascensiunii spirituale și a unirii cu divinul rămâne o temă centrală în multe tradiții mistice, inclusiv sufismul, misticismul creștin și spiritualitatea modernă New Age. Iar viziunea ierarhică a neoplatonismului asupra universului are paralele în cosmologia modernă, care explorează structura și originile cosmosului.

Astăzi, neoplatonismul ne reamintește de interconectarea tuturor lucrurilor și de potențialul de creștere spirituală. Accentul pus pe contemplare și pe cunoașterea de sine rezonează cu practicile contemporane de mindfulness și cu căutarea sensului într-o lume fragmentată.

În plus, sinteza neoplatonică a diferitelor tradiții – filosofia greacă, mistica orientală și gândirea religioasă – oferă un model de dialog interdisciplinar și de integrare a diferitelor viziuni asupra lumii.

Surse:

https://www.britannica.com/topic/Neoplatonism

https://www.bbc.co.uk/programmes/b01g62w1

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce înseamnă iubirea platonică?

Oamenii evoluează chiar sub ochii noștri pe Platoul Tibetan

Locul de veci al lui Platon, marele filosof al Greciei antice, a fost în sfârșit găsit

Un eveniment întâmplător a schimbat creierul uman pentru totdeauna în urmă cu un milion de ani