Home » Cultură » Mujahedinii – Luptatorii Profetului

Mujahedinii – Luptatorii Profetului

Publicat: 08.08.2008
Razboinicii Islamului au devenit in prezent o realitate omniprezenta in peisajul politic si social mondial. Motivati, decisi, dedicati si temuti, acesti luptatori religiosi intra din ce in ce mai mult in atentia opiniei publice. Contextul mondial actual, dominat de crize economice, conflicte militare, dezastre naturale si goana dupa combusibili este la randu-i influentat de activitatile ultimilor razboinici ai credintei.

Primii mujahedini din istorie au fost insasi cei mai apropiati tovarasi ai Profetului Mohamed, razboinici neinduplecati ai nisipurilor, care l-au insotit pe acesta atat in raspandirea mesajului sau cat si in desele lupte cu triburile arabe potrivnice. De atunci pana in prezent, viata si ispravile luptatorilor din avangarda Islamului au continuat sa fie invaluite de mister, ignoranta, groaza si confuzie. Ca o paralela deloc fortata putem considera ca si alte religii isi au, bunaoara, proprii mujahedini. Pentru musulmani, chiar si in prezent, cavalerii cruciati reprezinta cumva contrapartea crestin-catolica a mujahedinilor musulmani.

In limba araba, termenul de mujahedin trimite la acel luptator de parte barbateasca ce a renuntat la viata lumeasca pentru a-si dedica toate eforturile Razboiului Sfant intru gloria lui Allah. Unul dintre sensurile termenului Jihad (care in acceptiunea comuna este preponderent asociat cu Razboiul Sfant) este acela de Efort Spiritual care vine din interior, din inima si credinta musulmanului. Prin aderarea musulmanului la acest concept, el devine instantaneu un Mudjahid, un luptator care persevereaza prin efort launtric pe calea Jihadului. Spre deosebire de termenul turcizat de Ghazi, care semnifica orice musulman care se distinge in lupta prin eroismul sau, cel care a pasit pe calea Mudjahid a ales deja sacrificiul suprem si nu va pregeta sa-si sacrifice viata in lupta spre a deveni un Shaheed, martir in acceptiunea Islamului. Occidentul a devenit familiar cu termenul de mujahedin abia in anul 1958, cand intr-un context istoric legat de statul Pakistan, istoricii militari britanci i-au descris pe mujahedinii locali drept… ”insurgenti neobrazati din gherilele musulmane”.

Jihadul cel de toate zilele

O voi care va numiti dreptcredinciosi ! Cei cu voi? Cand vi s-a spus “Porniti la lupta pentru calea lui Dumnezeu !”, v-ati lipit de pamant. Va multumeste viata de acum mai mult decat Viata de Apoi? Care este bucuria vremelnica din viata de acum fata de Viata de Apoi, daca nu foarte putin ! Daca nu porniti la lupta Dumnezeu va va osandi cu dureroasa osanda, apoi va va inlocui cu un alt popor si nu-L veti pagubi cu nimic. Dumnezeu asupra tuturor are putere” – (Coran, 9:39-39)

Acesta este un verset din Sura coranica “al Tawba”, adica Sura Caintei, caracteristic pentru genul de mesaj de avertizare utilizat in nenumaratele chemari la Jihad care au rasunat de-a lungul Istoriei pentru lupta neincetata contra necredinciosilor. Nu trebuie subestimata forta si puterea din spatele cuvintelor, accentul pus pe onoare, indatoririle religioase, dorinta mortii si fericirea vietii de dincolo. Obiectivul politic al conceptului spiritual de Razboi Sfant este extinderea Islamului si apararea acestuia de atacurile necredinciosilor. Cei care mor in timpul Jihadului sunt instantaneu Shaheed in Paradis si au privilegiul de a-l vedea pe Profet pe langa cele 72 de virgine daruite pentru a se desfata pe veci. Contrar unei idei raspandite, Jihadul nu face parte dintre cei Cinci Stalpi Canonici ai Islamului, cu exceptia khajiritilor heterodocsi care au facut din Jihad, in vremea lor, un “Al saselea Stalp”.

Razboiul Sfant trebuie precedat intotdeauna, conform traditiei Sunna, de indemnul adresat necredinciosilor sa se converteasca. Surprinzator aici nu erau vizati direct evreii si crestinii, statutul lor permitandu-le deseori sa-si pasteze religia in teritoriile conduse de musulmani. In schimb, in regiunile considerate idolatre, cum erau Africa Neagra, Asia Centrala si India, invocarea Jihadului a fost pretext pentru masacre sistematice. Cu toate ca teoretic este interzis sa se poarte Razboiul Sfant contra musulmanilor, acest percept a fost deseori incalcat in timpul Istoriei din cauza oportunismului politic. In prezent este incalcat de catre unele miscari integriste care nu pregeta sa sacrifice civili musulmani pentru indeplinirea scopurilor lor. Pentru Siitii Duodecimani din Iran, declansarea Razboiului Sfant este imposibila inainte de intoarcerea Imamului Ascuns. In declaratia de Jihad impotriva americanilor, Osama bin Laden le scrie acestora: “A te ingrozi si teroriza in timp ce tu iti desfasori armele pe pamantul nostru Sfant este o datorie obligatorie, legitima si morala.”

Inceputuri afgane

Sunt impresionat si onorat deopotriva, in aceste momente deosebite in care va transmit mesajul meu. Voi sunteti adevarati luptatori pentru idealurile nobile ale libertatii de expresie si ale valorilor democratiei. Iata, voi bravi soldati musulmani stati mandri si demni aparand lumea de expansiunea Imperiului Raului…” – Ronald Reagan – 15 Aprilie 1985

Cu astfel de cuvinte felicita fostul actor american Ronald Reagan, devenit presedinte al Statelor Unite ale Americii, grupurile de mujahedini din Afganistan, antrenate si echipate de cate C.I.A. sa lupte contra trupelor Uniunii Sovietice care ocupasera Regatul Soarelui, asa cum fusese denumit de catre antici teritoriul actual stapanit de triburile Pashtun…Si cum istoria ne dovedeste ca are mult umor negru, comandant peste mujahedinii din Afganistan era insusi Osama bin Laden, aliat de nadejde al americanilor in Razboiul Rece al acestora contra “Imperiului Raului”, dupa cum se exprima cu patos presedintele american.

Primii mujahedini care si-au facut remarcata prezenta in Afganistan au fost cei care dupa ce au infiintat bande rebele, au inceput sa hartuiasca trupele guvernamentale din anii ’70, conduse si instruite de militarii sovietici. De fapt, victoria finala din 1989 a mujahedinilor impotriva sovieticilor a atras pentru prima data atentia intregii lumi asupra straniilor luptatori de credinta musulmana care respingeau confortul lumii capitalist-consumiste, aflat in expansiune globala, pentru a lupta pana la moarte pentru credinta lor. Eficienta si determinarea lor in lupta a adus nu numai admiratia intregii lumi ci si teama analistilor militari americani care intr-un moment de inconstienta politica le-au cerut mujahedinilor armele cu care-i echipasera pentru a lupta contra sovieticilor, cerere care evident a fost refuzata. Armele de provenienta americana au fost folosite in continuare in luptele si reglarile de conturi intre clanuri, inainte ca Regimul Taliban sa puna stapanire pe Afganistan.

Principala baza a mujahedinilor in Afganistan era situata in orasul Badaber, la 24 km. de Peshawar. Acolo, volunarii mujahedini erau antrenati in tehnica sabotajelor, a atentatelor cu bomba, lupta corp la corp si folosirea armei cu luneta, in principal de catre instructori militari americani. Acesta pentru ca Afganistanul a fost un experiment ciudat si complex, iar la finalul razboiului cu sovieticii, mujahedinii au ajuns sa fie antrenati la Badaber si de catre militari din China, Pakistan si Egipt, care se foloseau de teatrul militar afgan pentru a-si testa la randul lor echipamentele si tehnica militara de productie proprie. Multi musulmani au venit din tarile lor de bastina insufletiti de Jihad, gata sa lupte pentru salvarea musulmanilor afgani de sub ocupatia sovietica. Cu toate ca zilnic veneau noi mujahedini din Emiratele Arabe Unite, Turcia, Irak, Siria si Pakistan, marea majoritate a fluxului de tineri care doreau cu ardoare sa devina mujahedini soseau din Arabia Saudita. Acestia erau atat de multi incat populatia autohtona i-a botezat “Arabi Afgani”. Platiti si insufletiti de mesajul lui bin Laden, tinerii razboinici musulmani erau preluati, echipati si antrenati de mana dreapta a lui bin Laden, mujahedinul Abdullah Yusuf Azzam. In prezent in Afganistan termenul de mujahedin a fost extins de americani si asupra luptatorilor talibani si a membrilor Al Qaeda.

In cazul conflictelor ruso-cecene din Caucaz nu se poate vorbi de un razboi religios sau inter-etnic, cat despre confruntari bazate pe dorinta cecenilor de libertate. In ciuda faptului ca cecenii sunt un popor musulman doar de 300 de ani, prezenta mujahedinilor straini veniti sa-i ajute in razboiul contra rusilor s-a facut simtita inca de la inceputul anilor’90. Atunci mujahedinii de origine araba infiltrati in Caucaz sub conducerea sauditului Ibn al Khattab si-au unit fortele cu cele ale separatistilor ceceni condusi de faimosul Shamil Basaev. Dorinta lor suprema nu a fost doar eliberarea Ceceniei, ci ocuparea tuturor statelor din Caucazul de nord si declararea Emiratului din Caucaz care trebuia sa se intinda din Daghestan la est, pana in Adigea la vest.

Mujahedinii s-au avantat in lupta chiar si in Europa Continentala unde s-au implicat in conflictele din fosta Yugoslavie, preponderent in Bosnia si Kosovo. Acolo tinerii fanatici proveniti din Algeria, Egipt, Pakistan, Afganistan si Arabia Saudita s-au dedat la acte de ucidere in masa, jafuri si violuri indeosebi asupra populatiei civile sarbe. Majoritatea si-au gasit sfarsitul ajungand sa fie vanati si executati de paramilitarii sarbi, cunoscuti sub numele de Tigrii lui Arkan, ajutati de formatiuni militare alcatuite din voluntari ucraineni si rusi.

Globalizarea mujahedinilor ?

Situatia politica internationala din prezent este influentata decisiv de actiunile falangei islamistilor extremisti, reprezentata de tinerii mujahedini al caror numar creste direct proportional cu numarul de noi convertiti la Islam. Pe langa activitatatile lor militare din Irak si Afganistan, unde au ajuns sa se confrunte aproape de la egal la egal cu armata americana, mujahedinii au grija sa se remarce in tot mai multe teatre de operatii militare din intreaga lume. Pana si in tari unde nu existau musulmani militanti, cum sunt Thailanda si Myanmar, au inceput sa-si faca simtita prezenta prin atentate si luari de ostatici. Provincia Kashmir, indelung disputata de India si Pakistan, este un continuu teatru de operatiuni militare in care gruparea Harakat-ul Mujahedin conduce ostilitatile impotriva Armatei Nationale Indiene. Somalia este din nou un exemplu in care militarii mericani au avut serios de furca cu gloatele de mujahedini locali, si chiar au fost infrante de acestea. Insulele filipineze sunt zguduite de atentatele si rapirile organizatiei teroriste Abu Sayyaf, ai carei membri se autointituleaza cu mandrie mujahedini.

In Iran, organizatia Mujahedinii Poporului din Iran a reusit detronarea si exilarea Sahului Mohamed Reza Pehlevi, in anul 1979, dupa care au luat puterea pe care o mentin si in prezent. In ciuda acestui aspect, mujahedinii iranieni au declansat unele reforme, iar ideologia lor este mai degraba nationalist-religioasa. Pe 15 Ianuarie 2006, un cunoscut site jihadist anunta constituirea in Irak a celei mai mari organizatii de mujahedini din prezent. Temuta Mujahedin Shura este condusa de oficiali al-Qaeda din Irak si de la aparitia sa, este responsabila de cel mai mare numar de soldati americani ucisi in Irak. Organizatia similara din Afganistan a transmis presei, ca isi propune sa-i depaseasca in decursul acestui an pe fratii lor din Irak in privinta numarului de invadatori americani eliminati prin orice mijloace…

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase