10 dovezi ale denaturarii istoriei

Sfantul
Patrick
Legendele impamantenite printre irlandezi, in mod special, sustin
ca Patrick este sfantul irlandez care a alungat toti serpii
din Irlanda si care i-a crestinat pe barbarii din acest
colt de lume. Realitatea este ca Sf. Patrick a fost 100% englez,
nascut in Cambria si luat in sclavie de catre razboinici
irlandezi.

• Nichita Stănescu, geniul răsfăţat de Ceauşeşti care a consumat alcool până a murit. „A făcut şi…
• A învăţat să citească şi să scrie singur, înainte să ajungă la şcoală. Peste ani a…

Dupa mai multi ani de servitute, Patrick a fost eliberat, el
intorcandu-se in Anglia, acolo unde a devenit preot. Sfantul a
revenit in Irlanda ca misionar, convertind la crestinism mii de
irlandezi si de scotieni, printre acestia numarandu-se chiar si fii
unora dintre liderii locali. In toata lumea, el este vazut astazi
ca sfantul protector al Irlandei si cel care i-a adus pe irlandezi
la crestinism.

Realitatea este ca Sf. Patrick nu este nici singurul patron
al Irlandei si nici singurul care a dus misiuni de crestinare in
Irlanda. Alaturi de el, irlandezii acorda un deosebit
respect sfintelor Columba si Brigid din Kildare, sfinte care nu au
fost cu nimic mai prejos decat Sf. Patrick. Cat despre alungarea
serpilor de pe aceasta insula, nici nu poate fi vorba. In
realitate, in Irlanda nu au existat niciodata, de-a lungul
istoriei, astfel de reptile.

Pilat din
Pont
Pilat Pontius, prefect roman in Iudeea in perioada anulor 26 – 36
d.Hr., este, cu siguranta, unul dintre cele mai blamate
personaje biblice, multi crestini acuzandu-l, de-a lungul
istoriei, de uriasa vina de a fi poruncit condamnarea la
crucificare a lui Iisus. Este o conceptie tributara, poate,
fanatismul religios dezvoltat de-a lungul secolelor in mediul
crestin.

Biblia sustine, fara putinta de tagada, ca Pilat din Pont l-a
aparat pe Iisus, incercand sa ii demonstreze nevinovatia
in fata multimii care cerea moartea Lui. Pilat si-a argumentat
depozitia sustinand ca el nu vede nimic provocator in actiunile
Mantuitorului si nici vreo urma de tradare fata de evrei sau
autoritatea romana. Prefectul chiar a propus ca un criminal de
rand, Barabas, sa fie crucificat pentru a potoli setea de sange a
acuzatorilor lui Iisus, dar nici aceasta propunere nu a fost
acceptata de catre acestia.

In fata unei asemenea stari de fapt, Pilat a fost, fara
doar si poate, lipsit de orice putere si a consimtit, pentru a
evita un conflict cu populatia locala, sa dea infamul ordin de
executie…

Ulysses S
Grant
Este cel mai cunoscut si mai apreciat general yankeu din
timpul razboiului de secesiune, invingator in fata
armatelor sudiste si viitor presedinte al Statelor Unite ale
Americii. Se spune despre Ulysses S. Grant ca a fost adorat de
catre masele de alegatori asa cum niciun alt presedinte american nu
a mai fost vreodata. Si totusi, intreaga sa reputatie a fost
distrusa de uriasele scandaluri politice si de cele de coruptie la
nivel inalt care au marcat efemera sa cariera pe scena
politica.

Istoria il recunoaste astazi drept cel mai slab presedinte din
istoria SUA, un alcoolic notoriu si un antisemit declarat. Cat
adevar este, insa, in aceste informatii au relevat istoricii
americani de abia in ultimii ani ai secolului XX.

Nimeni nu neaga faptul ca mandatul de presedinte al lui
Ulysses S. Grant s-a dovedit un dezastru din toate punctele de
vedere. Dovezile istorice indica, insa, faptul ca Grant nu
a fost niciodata un alcoolic ci, mai degraba, un barbat nesigur,
inteligent, retras, chiar timid. Nu exista nici marturii care sa
confirme acuzatiile de antisemitism ale acestuia. De fapt, Ulysses
S. Grant a fost unul dintre cei mai mari sustinatori ai drepturilor
civile ale cetatenilor americani, indiferent de originea
acestora.

La
Malinche
Dona Marina, sau La Malinche, este una dintre cele mai
misterioase figuri ale istoriei mexicane. Despre femeia cu
acest nume se stiu astazi foarte putine lucruri, dovada si modul in
care i-a fost rastalmacit rolul in istorie. Este cert ca La
Malinche a fost fiica unul lider mayas, a ajuns sclava a
conquistadorilor spanioli si, apoi, translator si amanta a
celebrului Hernan Cortez.

Faptul ca stia mai multe dialecte si limbi locale, asta pe langa
frumusetea ei proverbiala, au ajutat-o sa devina si consilierul de
incredere al sangerosului comandant spaniol. Poate de
aceea, multi istorici s-au grabit sa o catalogheze ca pe o
tradatoare si o artizana a milioanelor de crime care au umbrit
istoria Americii de Sud in perioada cuceririlor spaniole.

Exista, in schimb, opinia ca Dona Marina nu si-a uitat
nicicand originile si ca, prin influenta pe care o avea asupra lui
Cortez, a diminuat, pe cat posibil, valul de distrugeri efectuat de
spanioli. In Mexic, exista numerosi specialisti si chiar
oameni de rand care o vad ca pe o salvatoare, o veritabila eroina
locala careia ii datoreaza existenta. Adevarul, insa, s-a pierdut.
Probabil ca figura misterioasa a Donei Marina va ramane vesnic una
controversata, iar complexitatea actiunilor ei nu va fi nicicand
inteleasa.

Regele Knut cel
Mare
Despre Knut cel Mare se poate spune ca este unul dintre
personajele emblematice ale intregului Ev Mediu. Rege al
Danemarcei, al Norvegiei, al unei parti din Suedia si, din anul
1016, al Angliei, Knut si-a pus decisiv amprenta asupra vremii
sale. Din pacate, asa cum se intampla deseori, istoria si
constiinta colectiva l-au pastrat in memorie drept un
nebun, atat de increzator in puterile sale, incat credea ca poate
opri valurile marii.

Realitatea este ca regele Knut a fost, intr-adevar, un lider extrem
de puternic si de influent – el a calatorit pana la Roma, pentru a
asista la incoronarea regelui Conrad al II-lea si pentru a se
sfatui personal cu Suveranul Pontif. Nimeni nu stie, astazi, de
unde a pornit mitul in care Knut incearca sa le demonstreze
supusilor sai atotputernicia de care dadea dovada, incercand sa
opreasca valurile marii.

In fapt, Knut a sustinut, deseori, ca niciun om, fie el si rege, nu
poate fi mai puternic decat Dumnezeu. Mai mult, dupa ce s-a
crestinat, Knut si-a asezat coroana pe un crucifix si nu a mai
purtat-o niciodata.

Robin
Hood
Povestile despre legendarul proscris care bantuia padurile din
Yorkshire, jefuind bogatii si impartind averile acestora celor
saraci, s-au bucurat de popularitate inca din era victoriana. Si
totusi, oricat s-au straduit istoricii sa afle adevarul, nu
exista nicio mentiune despre un barbat care sa fi purtat macar
acest nume… sau aceasta porecla.

Unii istorici considera ca numele real era „robbing
hood”, termen care schimba fundamental datele problemei si
care se refera la bandele de talhari care se ascundeau in paduri.
De fapt, mentiuni ale existentei acestor bande sunt numeroase, iar
probabilitatea ca ele sa fure de la bogati pentru a-si ajuta
familiile ramase acasa este cat se poate de mare… actiune mai
credibila decat aceea de a imparti prada unor necunoscuti, fie ei
si saraci.

Cel mai probabil, Robin din Loxley, nume inexistent in
arhivele vremii, atat in Anglia, cat si printre cruciatii lui
Richard Inima de Leu, este un mit, un ideal eroic al
omului simplu aflat in lupta cu forte mult superioare lui, dar
care, prin abnegatie si sustinerea celor oprimati, reuseste sa iasa
invingator. O poveste frumoasa dar, totusi,…o simpla
poveste.

Oliver
Cromwell
Intr-un sondaj realizat in anul 2002 de catre jurnalistii de la
BBC, Oliver Cromwell a fost votat de catre cetatenii
britanici drept una dintre primele 10 personalitati istorice din
toate timpurile. Este evident ca Oliver Cromwell este si
astazi o figura extrem de apreciata in aceasta tara. Si totusi,
parerea generala este departe de imaginea reala a omului care a
fost Cromwell…

Se poate spune, fara rezerve, ca Oliver Cromwell a fost un
tiran, din toate punctele de vedere. Dupa ce l-a acuzat pe
rege ca a dizolvat Parlamentul, Cromwell a facut, la randul lui,
exact acelasi lucru. El ii acuza atunci pe parlamentari, ca si
regele, ca sunt corupti… in consecinta si-a creat propriul
consiliu – The Council of Saints. Mai mult, in Irlanda, Cromwell
este vazut ca un veritabil macelar, dupa ce a
intreprins campanii extrem de sangeroase impotriva populatiei
locale, in special impotriva catolicilor, actiuni care astazi sunt
considerate drept acte de genocid.

O legenda sustine ca in noaptea mortii sale, in anul 1658, Anglia a
fost ravasita de o furtuna puternica, semn pentru oamenii din popor
ca diavolul a venit sa ia sufletul tiranului Cromwell. Un epitaf
greu de digerat pentru cel care astazi este un erou
national….

Colonel George Armstrong
Custer
Cazul colonelului Custer, marele invins in Batalia de la Little
Bighorn (1876), este putin deosebit, atata vreme cat, de cateva
decenii, imaginea sa este prezentata asa cum a fost, de fapt, in
realitate. Pentru multa vreme, Custer a fost considerat un
erou national (multi inca il mai considera astfel), silit sa lupte
pentru o cauza care nu era a lui, aceea de a extermina
elita razboinica a amerindienilor sioux si chayenne.

Se spunea, in vechile manuale de istorie americane, ca tocmai
Custer ar fi redactat o emotionanta scrisoare catre Congresul
American, in care pleda pentru ajutorarea nativilor americani.
Lovindu-se de refuzul autoritatilor, acelasi colonel Custer se
arunca intr-o lupta fara sorti de izbanda si alege sa se sacrifice
pe sine.

Adevarul este, insa, cu totul altul. George Armstrong
Custer a manifestat o ura aproape maladiva fata de
amerindieni, fapt ce reiese chiar din propriile sale
scrisori. Intr-una dintre acestea, el ii mentiona sotiei sale ca
singura distractie pe care o are in intinsele tinuturi amerindiene
este aceea de a impusca nativi americani.

Custer nu a intentionat nicicand sa faca vreun sacrificiu
personal, cu atat mai putin pentru a pleda in favoarea
amerindienilor. Sursele istorice indica faptul ca acesta a intrat
in lupta arogant, in ciuda sfaturilor calauzelor si spionilor sai,
decis sa anihileze odata pentru totdeauna elita razboinicilor
indieni. Numai datorita acestei infatuari, Custer si absolut toti
soldatii pe care i-a avut in subordine, au fost masacrati de
luptatorii sioux, arapaho si cheyenne.

Citeste si: Pieile Rosii – drama unei
civilizatii

Vlad
Tepes
Este o realitate pe care multi dintre noi, probabil, o stiu, aceea
ca Vlad Tepes este vazut ca erou national numai de catre
romani. Conceptia general acceptata printre straini este
aceea impamantenita de personajul fictiv al irlandezului Bram
Stocker, nemuritorul conte vampir, Dracula. In realitatea, Vlad a
fost print, nicidecum conte. Iar asta ar fi doar o marunta greseala
pe care o fac, in general, occidentalii.

Desi este asociat cu Transilvania, adevarul este ca Tepes doar s-a
nascut acolo, mai precis la Sighisoara. Orice manual de istorie
arata ca Vlad a condus destinele Valahiei, dar ce mai conteaza
detaliile cand Dracula este un personaj cu o priza atat de mare la
public, si asta de peste un secol?

Revenind la conceptiile false despre domnitorul munten, trebuie
spus ca majoritatea occidentalilor vede in el un simbol al
raului, un adevarat slujitor al diavolului, gata sa ucida
pe oricine pentru a-si potoli setea de sange. O alta greseala
flagranta, atata vreme cat Vlad Tepes a fost un erou al
crestinatatii si un aparator al credintei ortodoxe in fata
islamului.

Iar in ceea ce priveste povestile in care apare ca un tiran care se
delecta privind miile de victime trase in tepe, aceasta este,
iarasi, o exagerare a contemporanilor sai, o exagerare care, din
pacate, a strabatut veacurile ca o poveste reala. Adevarul este ca,
in perioada in care a trait Vlad, trasul in teapa era o pedeapsa
extrem de raspandita, din nordul Africii si pana in nordul Europei.
Daca ar fi sa privim numai atrocitatile comise de Ivan cel
Groaznic in Rusia sau de principii occidentali in tarile lor de
bastina, Vlad Tepes ar parea un veritabil sfant.

Citeste si: Vlad Tepes – prima victima a unei campanii
de presa!

Richard Inima de
Leu
Putine capete incoronate din istoria medievala a Europei au reusit
sa se impuna in memoria contemporanilor, si a celor ce au urmat,
intr-un mod mai categoric decat a facut-o Richard I Plantagenet,
cel cunoscut cu supranumele de Richard Inima de Leu. Richard este
privit, astazi, drept unul dintre cei mai importanti regi ai
Angliei si, totodata, unul dintre eroii nationali ai acestei tari.
Realitatea?

Richard a fost, mai degraba, cred istoricii contemporani, o
veritabila catastrofa pentru Anglia. In fapt, din cei 10
ani de domnie (1189-1199), Richard Plantagenet nu a petrecut in
Anglia decat 6 luni, lasand administratia in grija apropiatilor sai
si alegand, in schimb, sa isi asculte vocatia, aceea de razboinic. Richard refuzase
chiar sa invete limba engleza, in care de abia putea lega cateva
cuvinte, alegand, in schimb, sa vorbeasca limba franceza, limba
stramosilor sai normanzi si, mai mult, sa isi petreaca cea mai mare
parte a timpului in Franta.

Vesnicele razboaie pe care le-a intreprins au secatuit atat de mult
visteria tarii, incat taxele impuse tuturor supusilor sai
devenisera coplesitoare. In plus, Richard a ales sa
elibereze toti prizonierii care isi puteau plati rascumparea si
chiar sa vanda functiile importante ale regatului catre oricine isi
permitea sa plateasca o suma apreciabila. Ramane memorabila fraza
rostita de regele Angliei, intr-una dintre scurtele sale vizite in
tara: „As vinde si Londra, daca ar exista macar un singur
cumparator!”.

Poate ca expresia care ar caracteriza cel mai bine viata si faptele
lui Richard Inima de Leu ar fi cea a istoricului englez Sir Steven
Runciman: „Richard a fost un fiu rau, un sot rau si un rege
si mai rau. A fost, in schimb, un soldat splendid!”.

Citeste si: Richard Inima de Leu – Nascut sub semnul
razboiului!