Astazi, acum 7.000 de ani

Cui foloseste faptul ca undeva, intr-o localitate necajita din Romania, s-a reusit modelarea si arderea unui vas identic cu vasele mesterite de omul neolitic? Dincolo de interesul stiintific strict academic, demersul Experimentului Vadastra este o modalitate de recuperare necesara, in cazul Romaniei, a propriei istorii. Mai mult decat atat, echipele de arheologi si de studenti care participa la experiment transfera catre comunitatea locala know-how-ul descoperit, in intentia, deloc utopica, de a crea in sat un centru ceramic aducator de profit.

Daca aceste eforturi vor fi incununate de succes, exista toate premisele ca Vadastra sa devina o zona unde sa se practice turismul participativ, aflat in plina dezvoltare pe plan mondial. Perceptia senzoriala ajuta la intelegerea istoriei Pentru a-i reobisnui pe localnici cu propriile traditii, la Caminul Cultural din Vadastra (a carui fatada a fost impodobita cu o fresca monumentala, decorata cu motive specifice ale ceramicii din zona) a fost amenajat un muzeu unde copiii sunt incurajati sa atinga exponatele – senzorialitatea fiind un instrument important pentru evocarea si intelegerea trecutului.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

S-a mers chiar mai departe la Vadastra: in incercarea de reconstruire a trecutului (cu mijloacele acestuia) s-a pornit la construirea unui arheoparc: inceputa anul trecut, in aceasta primavara a fost „data in folosinta“ prima locuinta neolitica. Vor urma altele. Asa cum este el gandit, proiectul Vadastra are intr-insul puterea de a regenera prezentul prin reconsiderarea trecutului si de a construi, astfel, viitor.

Foto: Adrian Stoicoviciu
Multumiri speciale pentru sprijinul acordat la realizarea acestui fotoreportaj: Doamnei Cristina De La Rupelle – responsabil comunicare Renault Romania Domnului Zefir Berzovis Ghencea – director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Olt Domnului Marin Batranca – primarul comunei Vadastra

Vadastra. O localitate mica, o comuna greu de gasit pe harta, situata in Campia de Sud, pe teritoriul judetului Olt. Dr. Alex Gibson (Universitatea Bradford, Marea Britanie), dr. Richard Carlton (Universitatea New­castle-upon-Tyne, Marea Britanie), dr. George Nash (Universitatea Bristol, Marea Britanie), dr. Kevin Andrews, dr. Roger Doonan si dr. Bruce Induni (Universitatea Bournemouth, Marea Britanie), dr. Armand Desbat (Centre National de la Recherche Scientifique, Lyon), dr. Ralph Rowlett (Universitatea Missouri – Columbia, SUA), Marc Vander Linden (Université Libre de Bruxelles).

Sa ne intoarcem de unde am plecat: Vadastra – o localitate mica, o comuna greu de gasit pe harta, situata in judetul Olt. Ce legatura poate fi intre oamenii de stiinta mai inainte enumerati si Vadastra, cu atat mai mult cu cat toti au petrecut acolo stagii de lucru? Legatura a facut-o dr. Dragos Gheorghiu, de la Univer­si­ta­tea Nationala de Arta din Bucuresti. Experimentul Vadastra, un proiect de anvergura internationala La sfarsitul secolului al XIX-lea au fost descoperite, de catre Cezar Bolliac, in preajma localitatii Vadastra, vestigiile unei civilizatii neolitice. Descoperirea s-a inscris, atunci, in firescul arheologic.

Pana in anul 2000, cand dr. Dragos Gheorghiu a initiat un proiect de arheologie experimentala unic in Romania: si-a propus sa produca ceramica neolitica, cu mijloace neolitice, in secolul XXI. Proiectul sau a starnit interesul comunitatii stiintifice internationale si a fost sustinut inclusiv de Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Olt, al carei director, prof. Dorin Theodorescu, a intuit corect impactul pe care urma sa-l aiba Experimentul Vadastra. Astfel, din anul 2000 si pana acum, o „selectionata mondiala“ de oameni de stiinta incearca sa redescopere tehnicile de olarit si de ardere a ceramicii practicate acum circa 7.000 de ani.

Lucrurile nu s-au dovedit a fi deloc simple. Daca procurarea argilei din zona nu a pus aproape nici o problema, dificultatile au inceput atunci cand s-a incercat construirea „la mana“ a primelor vase (roata nu fusese inventata in neolitic) si, mai ales, atunci cand s-a incercat arderea vaselor in cuptoare construite cu tehnologiile si materialele disponibile in neolitic, folosindu-se un combustibil natural specific perioadei. Pana la urma, cui foloseste aceasta concentrare de energie?