Prima pagină Descopera in Romania

Pe urmele eroilor uitati

Lucian Vasilescu | 07.18.2006 | ● Vizualizări: 2526
Pe urmele eroilor uitati     Pe urmele eroilor uitati + zoom
Galerie foto (12)

Nu stiu daca a numarat cineva razboaiele in care, de-a lungul vremii, au luptat romanii. Cifra ar putea diferi de la un istoric la altul. Cu siguranta, insa, aceiasi istorici ar fi de acord ca, prin efectele lor, luptele din primul Razboi Mondial au fost cele mai insemnate pentru devenirea a ceea ce acum se numeste Romania.

Mai toata lumea a vazut, din goana trenului sau a masinii, Mausoleul de la Marasesti. Mult mai putini l-au vizitat. Si mai putini stiu ca exista mausolee dedicate eroilor din primul Razboi Mondial si la Soveja, Marasti, Focsani (in judetul Vrancea) si Mateias (judetul Arges). O mica parte dintre cei putini le-au si vazut. La jumatatea lunii martie, cu toata opozitia ultimei rabufniri a iernii, am apucat-o pe calea mausoleelor, la bordul unei impecabile Skoda Octavia Combi 4x4.

Sa facem o socoteala: inainte de razboi, la 1914, Regatul Romaniei avea o suprafata de 139.000 de kilometri patrati si cca 7 milioane de locuitori. Dupa Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), Romania avea suprafata de peste 295.000 de kilometri patrati si 15,5 milioane de locuitori. Pentru rigoare, e bine de stiut ca, astazi, suprafata Romaniei este de cca 238.000 de kilometri patrati. Diferenta pana la cei 295.000 se afla in alta parte.

Mai aveam, dupa primul Razboi Mondial, si doua insule: a Serpilor, in Marea Neagra, si Ada Kaleh, pe Dunare. Insula Serpilor ne-a fost luata dupa al doilea Razboi Mondial de Imperiul Sovietelor, iar Ada Kaleh are o poveste ceva mai ciudata: dupa primul razboi, dupa ce granitele noii Europe fusesera stabilite prin Conferinta de Pace de la Paris, insula Ada Kaleh nu a fost revendicata de nimeni.

Trecuse de la turci la austro-ungari in repetate randuri, iar acum fusese uitata de toata lumea. Atunci, locuitorii insulei, ramasi ai nimanui, au cerut sa fie aceptati drept cetateni ai Romaniei, iar rugamintea le-a fost ascultata. De bine ce-am dobandit, fara nici un efort si fara lupte, Ada Kaleh-ul, am scufundat deliberat insula in 1970, pentru a aprinde becuri cu electricitatea produsa de hidrocentrala de la Portile de Fier.

In fine... Sa ne intoarcem la razboiul de reintregire. Dupa doi ani de neutralitate, sub Regele Carol I, Romania a intrat in razboi, sub regele Ferdinand, la 17 august 1916, prin Tratatul de Alianta cu Antanta (Franta, Rusia, Marea Britanie, Italia). In schimbul angajamentului de intrare in razboi impotriva Austro-Ungariei, Romaniei ii fusese promisa recunoasterea dreptului de a uni teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria, fixandu-se si traseul viitoarelor frontiere.

Dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, a primit, la randul sau, declaratii de razboi din partea Germaniei, Turciei, Bulgariei. Campania din 1916 a armatei romane a fost un esec. Din Regatul Romaniei nu mai ramasese aproape nimic: frontul fusese cu greu stabilizat la granita de sud a Moldovei, restul tarii fiind nevoit sa suporte regimul de ocupatie. Dar si de ceea ce mai ramasese din Romania putea sa se aleaga praful daca n-ar fi fost luptele de pe frontul Marasti-Marasesti-Oituz, a caror poveste o spun mausoleele despre care aminteam mai devreme.
Mausoleul de la Valea Mare-Mateias, din judetul Arges, a carui constructie a fost terminata la anul 1935, este dedicat ostasilor romani din Grupul de armate Namaiesti, care au opus o puternica rezistenta trupelor inamice in zona Muscel. Aici sunt daltuite in piatra numele a peste 2.100 de ostasi romani cazuti in luptele din Muscel. Mausoleul de la Mateias a fost proiectat de arhitectii Dumitru-Ionescu Berechet si State Balosin.

Mausoleul de la Focsani, proiectat de arhitectul Stefan Balosin in stil bizantin, a fost construit intre anii 1924-1926 si adaposteste osemintele ostasilor romani cazuti in razboiul intregirii neamului, aduse aici din cimitirele din Focsani si imprejurimi.

Mausoleul de la Soveja a fost ridicat intre anii 1922-1927. Lucrarile s-au desfasurat dupa planurile unui arhitect italian si au fost supervizate pe teren de arhitectul roman George Cristinel. Mausoleul adaposteste osemintele militarilor romani, rusi, germani, austrieci si unguri cazuti in luptele din preajma localitatii.
Mausoleul de la Marasti a fost construit intre anii 1928-1938, dupa planurile arhitectului Pandele Serbanescu, si este decorat cu sculpturi si basoreliefuri realizate de artistul Aurel Bordenache.

In actul comemorativ, redactat la 10 iunie 1928, sta scris: Spre odihna vesnica a ramasitelor sfinte neamului romanesc a treizecisicinci de mii de viteji cazuti pentru tara in batalia de la Marasti si imprejurimi si pentru ca sa fie pururea vie in sufletele urmasilor amintirea maretei jertfe.

Mausoleul de la Marasesti, cel mai cunoscut si mai impozant dintre toate, a fost realizat dupa planurile arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu si decorat de sculptorii Ion Jalea si Cornel Medrea, iar monumentala fresca interioara a fost pictata de Eduard Saulescu.

Care a fost pretul Marii Uniri? 1.000.000 de romani morti, raniti si disparuti, dintre care 340.000 morti. Asa cum se gasesc ele acum, toate aceste mausolee au nevoie de lucrari de intretinere si restaurare (nu-mi face nici o placere s-o spun, dar peste sarcofagul generalului Averescu- din camera subterana a Mausoleului de la Marasti- ploua ca afara, iar in preajma topaie broastele). Pretul lucrarilor? Pretul respectului pe care-l datoram celor care s-au dus in pamant pentru pamantul Romaniei Mari.

EXPERTS


Razboi si pace
28 iulie 1914. Evitat de cateva ori, Marele Razboi izbucneste in cele din urma. Ce facem? se intreaba politicienii de la Bucuresti. Un Consiliu de Coroana convocat la Sinaia da raspunsul: neutralitate. Deocamdata. Caci Romania devine obiectul presiunilor celor doua tabere beligerante: Antanta si Puterile Centrale. Cum romani se gasesc si in Rusia, si in Austro-Ungaria, diplomatiile ambelor parti au ce oferi.

Ionel Bratianu se arata ?prudent? si ?rezervat? in privinta momentului intrarii Romaniei in razboi. Dupa doi ani in care nu se vorbeste decat despre iesirea din neutralitate, in august 1916 se ajunge la o intelegere: Romania intra in conflict in schimbul recunoasterii de catre Aliati a drepturilor ei asupra teritoriilor locuite de romanii din Austro-Ungaria.

La Bucuresti, entuziasmul este general si nimeni nu banuieste grelele incercari ce vor urma. Impresia generala este ca interventia Romaniei e mai mult o manifestare de forta decat un adevarat razboi. Insuficient inzestrata, prost condusa si fara experienta, armata romana nu poate lupta pe doua fronturi. Prinse intre fortele austro-ungaro-germane la nord si cele bulgaro-germano-turce la sud, trupele romane bat in retragere.

Muntenia si Dobrogea sunt ocupate, iar curtea regala, guvernul, parlamentul, alte institutii ale statului si sute de mii de persoane se refugiaza in Moldova. In aceasta Moldova suprapopulata, subalimentata, devastata, foamea, frigul si tifosul fac mai multe victime decat focul inamicului. Singura speranta vine de la Franta. O misiune militara franceza reuseste sa reorganizeze armata romana, aceasta izbutind, in vara lui 1917, sa opreasca ofensiva germana, prin victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Victorii pretioase, care ridica moralul romanilor. Dar fara urmari, in conditiile in care, dupa instaurarea regimului bolsevic, armata rusa intra in descompunere. Romania se afla intr-o situatie dramatica.

Doua treimi din teritoriul national intra sub ocupatie straina, iar prezenta aliatilor rusi devine tot mai stanjenitoare. Cu o tara devastata de ocupanti, cu resursele militare secatuite si fara sprijin material si logistic din partea aliatilor, guvernul roman nu are prea multe solutii. Se ajunge la un armistitiu provizoriu cu Puterile Centrale, fapt care atrage dupa sine tratative de pace. In mai 1918 este semnata Pacea de la Bucuresti, ale carei prevederi sunt inrobitoare pentru Romania.

Tratatul separat de pace cu Puterile Centrale nu este recunoscut de catre regele Ferdinand. Gest care, cateva luni mai tarziu, va avea o deosebita importanta. In toamna lui 1918, frontul din Balcani se prabuseste, iar Puterile Centrale capituleaza una dupa alta. Cu o zi inainte de capitularea Germaniei, Romania reintra in razboi. Pana la Romania Mare nu mai este decat un pas.

Daniel Cain, jurnalist si istoric
Tag-uri: Pe urmele | eroi | uitati