Pe urmele eroilor uitati

Ionel Bratianu se arata ?prudent? si ?rezervat? in privinta momentului intrarii Romaniei in razboi. Dupa doi ani in care nu se vorbeste decat despre iesirea din neutralitate, in august 1916 se ajunge la o intelegere: Romania intra in conflict in schimbul recunoasterii de catre Aliati a drepturilor ei asupra teritoriilor locuite de romanii din Austro-Ungaria.

La Bucuresti, entuziasmul este general si nimeni nu banuieste grelele incercari ce vor urma. Impresia generala este ca interventia Romaniei e mai mult o manifestare de forta decat un adevarat razboi. Insuficient inzestrata, prost condusa si fara experienta, armata romana nu poate lupta pe doua fronturi. Prinse intre fortele austro-ungaro-germane la nord si cele bulgaro-germano-turce la sud, trupele romane bat in retragere.

Muntenia si Dobrogea sunt ocupate, iar curtea regala, guvernul, parlamentul, alte institutii ale statului si sute de mii de persoane se refugiaza in Moldova. In aceasta Moldova suprapopulata, subalimentata, devastata, foamea, frigul si tifosul fac mai multe victime decat focul inamicului. Singura speranta vine de la Franta. O misiune militara franceza reuseste sa reorganizeze armata romana, aceasta izbutind, in vara lui 1917, sa opreasca ofensiva germana, prin victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Victorii pretioase, care ridica moralul romanilor. Dar fara urmari, in conditiile in care, dupa instaurarea regimului bolsevic, armata rusa intra in descompunere. Romania se afla intr-o situatie dramatica.

Doua treimi din teritoriul national intra sub ocupatie straina, iar prezenta aliatilor rusi devine tot mai stanjenitoare. Cu o tara devastata de ocupanti, cu resursele militare secatuite si fara sprijin material si logistic din partea aliatilor, guvernul roman nu are prea multe solutii. Se ajunge la un armistitiu provizoriu cu Puterile Centrale, fapt care atrage dupa sine tratative de pace. In mai 1918 este semnata Pacea de la Bucuresti, ale carei prevederi sunt inrobitoare pentru Romania.

Tratatul separat de pace cu Puterile Centrale nu este recunoscut de catre regele Ferdinand. Gest care, cateva luni mai tarziu, va avea o deosebita importanta. In toamna lui 1918, frontul din Balcani se prabuseste, iar Puterile Centrale capituleaza una dupa alta. Cu o zi inainte de capitularea Germaniei, Romania reintra in razboi. Pana la Romania Mare nu mai este decat un pas.