Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă secretele Mafiei

Triunghiul de aur – “Bermudele” heroinei

Georgiana Fefea | 09.23.2009 | ● Vizualizări: 1594
Triunghiul de aur – “Bermudele” heroinei     opiu, droguri, triunghiul de aur, trafic, mafie, heroina, cocaina, thailanda, cambodgia + zoom
Galerie foto (13)

“Necesitatea nu cunoaste nicio lege. De aceea facem comert cu opiu. Trebuie sa continuam lupta impotriva comunismului, dar pentru aceasta este nevoie de o armata, iar o armata are nevoie de arme; pentru arme avem nevoie de bani. In muntii astia singurul ban este opiul” – Generalii chinezi refugiati Lee si Duan

"Necesitatea nu cunoastenicio lege. De aceea facem comert cu opiu. Trebuie sa continuamlupta impotriva comunismului, dar pentru aceasta este nevoie de oarmata, iar o armata are nevoie de arme; pentru arme avem nevoie debani. In muntii astia singurul ban este opiul" - Generalii chinezirefugiati Lee si Duan



Daca ar fi sa numim un singur vinovat pentru miile de morti cauzatede consumul de droguri sau pentru faptul caparadisuri verzi din padurile Asiei au fost transformate intr-overitabila gura de iad in care oamenii traiesc cu o suta de ani inurma fata de Vestul opulent, atunci acesta ar fi doar unul:banul.

Doar lacomia excesiva a unor semeni a facut ca pana in zilelenoastre "fabrica" de bani numita "Triunghiul deAur" sa isi mentina activitatea. Intocmai ca o closca deaur, aceasta zona a constituit pentru multa vreme singura sursa devenit a taranilor din intreaga arie, dar si a traficantilor dedroguri care s-au strans in jurul prazii pentru a se bucura de omasa copioasa ce dureaza de zeci de ani.

Triunghiul de Aur se refera, mai exact, la o zona intinsade pe continentul asiatic, care cuprinde regiuni din Myanmar(Birmania), Vietnam, Laos si Thailanda. Alaturi de Semiluna de Aur,care include Afganistanul si Pakistanul, acestea au devenit celemai prolifice producatoare de droguri din intreagaAsie.

Rasaritul Imperiuluialb

China a fost una dintre tarile asiatice care a sustinutpentru mult timp productia de opiu, insa odata cuschimbarea contextului politic si social, a incetat sa mai ofereconditiile prielnice cresterii si comercializarii drogurilor.Declinul brusc al productiei de opiu din China a reprezentat unuldintre motivele pentru care s-a produs stramutarea catre tariprecum Laos, Myanmar, Vietnam sau Thailanda. Aceasta industrie nuputea fi lasata sa "moara" din motive lesne de inteles: leultrebuia sa isi ia in continuare partea. Productia in timpulRazboiului Rece a crescut in Myanmar, Thailanda si Laos. In acelasitimp, S.U.A. exercita presiuni asupra aliatilor sai vestici pentrua pune capat monopolului opiumului in coloniile lor si pentru adiminua traficul cu aceasta substanta.





In ciuda acestor presiuni, palide inca, culturile de opiuabundau in jungla muntoasa aflata la granita dintre Myanmar, Laossi Thailanda. Materia prima era purtata cu ajutorulcatarilor catre zecile de laboratoare clandestine ascunse custrasnicie in spatele cortinei de verdeata, aparate de catre"gorile" inarmate. Un kilogram de heroina se vindea in America deNord sau in Europa cu aproximativ 300.000 de dolari. Nu este greude inteles de ce perspectiva unei imbogatiri atat de usoare a atrasdupa sine crearea unei industrii care functioneaza in afara legii.De-a lungul traseului de la expeditor catre destinatar, din Asiapana in Europa, s-au creat diverse filiere, al caror scop preciseste acela de a mijloci transportarea marfii catre destinatie si,mai ales, de a obtine profituri facile.

In satele din munti, unde nevoile "vitale" ale oamenilor moderninu au nimic in comun cu cele ale cultivatorilor saraci, undenotiunea de autoritate a statului nu exista si unde medicii suntaparitii de-a dreptul stranii, singura alinare pentruusurarea durerilor si bolilor o constituie drogul. Injungla asiatica, locuitorii seminomazi ai celor 3.000 de sate setem de duhurile din mlastini si cred doar in autoritatea sefuluisatului. Lipsiti de educatie, de mijloace de trai, sortiti sarazbeasca in mijlocul salbaticiei, oamenii se vad nevoiti satraiasca din putinele culturi pe care si le permit.Plantarea macului si consumul de halucinogene reprezinta opractica obisnuita chiar din copilarie. La altitudine,barierele de etica sau distinctia intre bun si rau dispare innegura fumului des de opiu.



Necesitatea cresterii productiei de opiu in Asia de sud-est a fostinfluentata direct de catre dezvoltarea unei noi piete:soldatii americani aflati in Vietnam. Acestia reprezentauprada perfecta pentru traficanti, care nu se mai vedeau nevoiti saisi transporte marfa peste mari si tari pentru a ajunge ladestinatie. Suferinzi fizic si cu moralul scazut, dar dispunand debani, soladatii americani au putut fi fidelizati destul de rapid.Conform unor estimari facute de catre guvernul american inanul 1973, 34% din totalul trupelor americane detasate consumaserafrecvent heroina. Situatia a fost agravata si de armatelede rebeli care au dorit sa muste din halca mare de carne ce li seoferea pe tava. Acestea au reusit sa profite de pe urma traficuluide droguri pentru a aduna averi impresionante.

In anii '50, statutul de lideri ai drogurilor era detinut de catredoi generali chinezi refugiati in Birmania, Lee si Duan
,care isi justificau astfel actiunile ilicite: "Trebuie sa continuamlupta impotriva comunismului, dar pentru aceasta este nevoie de oarmata, iar o armata are nevoie de arme; pentru arme avem nevoie debani. In muntii astia, singurul ban este opiul". Dupa moartea celordoi, puterea a fost preluata de catre Khun Sa, care a invocat, deasemenea, motive politice. Considerat unul dintre cei maimari traficanti de opiu din Asia de sud-est, Khun Sa isi ascundeactivitatea ilicita in spatele mastii nationalismului, numita"shan". Regiunea aflata sub controlul triburilor shanputea produce suficienta heroina pentru a satisface cererea pietiimondiale. Recolta anuala atingea in anii '80 o medie de 750 de tonede opiu, insa numai 130 de tone erau transformate in heroina.Rezultatul? 13 tone de heroina pura pentru occidentali.



Dupa ce Thailanda a atacat baza sa de guerilla in 1982,impingandu-l peste frontiera in Birmania, vestea mortii "regelui"s-a raspandit cu repeziciune. In 1985 ziarul Daily Newsdin Bangkok dezminte moartea acestuia. Tot in acest an incepeofensiva armatei birmaneze impotriva culturilor de opiu, incare sunt distruse culturile de pe 21 000 de acri depamant, echivalentul unei productii anuale de 80 000 dekilograme de opiu sau de 8 000 de kilograme de heroina. Au fostdesfiintate un numar mare de rafinarii de prelucrare, iar rebeliishan care s-au opus au fost ucisi. Khun Sa a scapat, insa acestlucru nu insemna mare lucru. In presa vremii se scria: "Daca mainecineva l-ar ucide pe Khun Sa, nimic nu se va schimba. Succesiuneadespotilor, a armatelor minoritatilor ar urma la fel. Oameni ar fiasasinati in continuare. Mite ar fi platite. Si altcineva ar apareain frunte. Poate Lo Hsin Han. Poate Chan Tse-chuan. Poate altcinevanou, poate vreo marioneta a vreunui guvern vecin. In orice caz,americanii ar continua sa subventioneze slabele eforturianti-droguri ale Rangoon-ului. Presa va continua sa scrie despredespotii opiului. Iar triburile de pe coline vor continua sacultive mac; si heroina se va revarsa mai departe".

Productia de opiu in Triunghiul de Aur a crescut in modingrijorator de la sfarsitul anilor '80 pana la jumatatea anilor'90. Laos a atins varful de productie intre 1986 si 1993, candmedia se situa undeva in jurul a 400 de tone pe an. In tot acesttimp, Laos facea si export legal catre Rusia, in scopurimedicinale, prin urmare, cantitatea exacta de opiu produsa devinemai dificil de estimat. Statisticile americane arata ca inBirmania, productia s-a dublat de la 1280 de tone in 1988 la 2430de tone in 1989. Aceste cifre sunt estimative si au fost deseoricontestate de catre anumite organizatii pe motivul ca ar fi fostumflate din motive politice. Ca este sau nu asa, stim cu sigurantaca in aceasta perioada traficul de droguri a cunoscut o perioada devarf, pe fundalul destabilizarilor politice si militare din tarilevizate, turbulente ce au permis aparitia si stabilirea anarhiei inzona.



Foarte putini jurnalisti au reusit sa patrunda in aceasta lumeinchisa. Unul dintre ei este Ralston Saul, reporter la TheTelegraph Sunday Magazine, care publica in 1986 un articoldespre realitatile Triunghiului de Aur: "Comertul cu heroina este oproblema criminala in detaliile lui. Dar realitatea este politica.Fiecare regiune din lume in care se cultiva mac pentru opiu esteinstabila din punct de vedere militar si politic. Triburile acestorregiuni cultiva macul pentru a obtine bani. Nu au cum dobandialtfel un venit. Castigul este redus, dar fara el ar muri defoame".

Pentru localnici, macul sau o alta cultura inseamna acelasi lucru,ei semanau ceea ce puteau vinde pentru a-si asigura hrana. Inscopul eradicarii culturilor ilicite, autoritatile ar fi trebuit sagaseasca o solutie pentru a asigura logistica si comunicatiile inzona, si mai ales, erau nevoiti sa sustina si sa ofere alternativetaranilor saraci din intreaga arie. Aceasta suma de masuri, destulde dificil de pus in practica, a reprezentat pentru multa vremeprincipala piedica impotriva stergerii Triunghiului de Aur de peharta drogurilor. Interventiile politiei din zona s-au limitatmulta vreme la surprinderea traficantilor in flagrant si lacapturarea unor cantitati destul de mari de droguri, insaintotdeauna infime fata de cantitatea reala.

Cele care au spus "NU"drogurilor - Malaysia si Singapore

In tot acest amestec haotic de lupta pentru putere si dorinta deinavutire facila au existat si tari care au avut curaj saspuna un "Nu" hotarat drogurilor, refuzand sa se lase duse de nasde aceasta Fata Morgana a junglei asiatice. Cazurile singulare dinAsia de sud-est care au reusit sa isi mentina politica deabstinenta sunt Malaysia si Singapore. Desi Malaysiareprezenta o ruta importanta pe harta narcoticelor, autoritatileacestei tari au instituit legi draconice cu privire la traficul dedroguri, a caror incalcare se pedepsea cu moartea. Incepand cu anul1983, oricine era prins cu mai mult de 15 grame de heroina asuprasa era condamnat la moarte prin spanzuratoare. Ministrul deinterne se bucura de puteri nelimitate in aceastaprivinta. La ordinul acestuia, puteau fi retinute siinchise persoane care erau numai banuite de trafic de droguri.Acesti nefericiti puteau ramane incarcerati la nesfarsit, timp incare bunurile personale erau confiscate de catre stat. In 1986 aufost executate 41 de persoane, iar alti 137, dintre care 18straini, se aflau pe macabra lista de asteptare. Strainii prinsiasupra faptului nu beneficiau de clementa, iar interventiaguvernelor lor s-a lasat de cele mai multe ori fara niciunrezultat.



O situatie similara putea fi intalnita si in Singapore, tara care ajucat pentru mult timp rolul de actor principal in filmul derulariitraficului de droguri. Nici nu este greu de imaginat motivul, dacatinem cont de marimea portului ultra-aglomerat sau de cantitateauriasa de marfuri catre trecea zilnic prin port. Comertul de opiu afost legal pana in 1946, in mare parte si datorita refugiatilorchinezi care au adus cu ei din China obiceiul de a fuma opiu. Dupaaceasta data, constientizand pericolul pe care il prezinta aceastaplaga alba care se abatuse asupra intregii Asii, Singapore isischimba politica si calca pe urmele Malayesiei in ceea ce privestedrasticitatea pedepselor. Erau condamnati la moarte cei care aveauasupra lor 15 grame de heroina sau 30 de grame de morfina. Strainiinu erau scutiti de aceste pedepse. Zeci de persoane au fostexecutate sub acuzatia de trafic de droguri. In paralel,controalele in aeroporturi au fost inasprite, mai ales in ceea cepriveste cursele ce aveau ca destinatie America de Nord.

Declinul

Malaysia si Singapore sunt doua exemple pozitive de tari care auales sa faca ceva impotriva unei tendinte generale ce aveainfluente politice si militare, in vreme ce vecinele lor au fostacuzate, pe drept cuvant, de indiferenta fata de controlarea siscaderea comertului cu droguri.

Situatia a inceput sa se schimbe odata cu jumatatea anilor '90,cand autoritatile din tarile incluse in vestitul Triunghide Aur au inceput ofensiva impotriva traficantilor, motivati dedorinta de modernizare si de suprimare a saraciei, la cares-au adaugat nemultumirile si presiunile externe. Eforturileconjugate ale organismelor internationale au inceput sa dearezultate, avertizand cu precadere asupra pericolului pe care ilpresupune raspandirea consumului de droguri, chiar si printrelocuitorii tarilor in cauza.

In iulie 1985, reprezentantii a sase natiuni s-au intalnit la KualaLumpur, unde au pus bazele Asociatiei Natiunilor dinsud-estul Asiei (ASEAN - Association of Southest Asian Nations).Acestia au cerut intarirea cooperarii internationale in luptaimpotriva traficului de droguri, dar si elaborarea uneilegislatii mai severe care sa prevada preluarea averilortraficantilor de catre guvernul tarii lor. Combaterea traficantilorconstituia doar o parte a monedei. Pe de cealalta parte,comunitatile sarace folosite pentru semanarea culturilor si carecastigau prea putin de pe urma muncii lor, trebuiau reeducate incadrul unor programe special dezvoltate si reconvertite catreculturi inofensive care sa le permita asigurarea existentei. ASEANsi-a propus si un termen limita pentru realizarea acestui dezideratdeosebit de dificil: 2015. Pentru a infrange anarhia era nevoie deordine, prin urmare, cele sase tari membre au pus la punctstrategii nationale prin intermediul carora fiecare guvern trebuiasa exercite presiuni intense asupra comunitatilor in cauza, cuscopul precis de a pune capat cultivarii opiumului.



Productia de opiu in Laos a variat intre anii 1990 si 2003 intre100 si 200 de tone metrice. Din 2004 pana in 2007, productia deopiu a scazut la mai putin de 10 tone metrice anual. Chiar dacaaceste cifre pot fi discutabile, scaderea radicala a productiei inaceasta tara devenise o realitate. Guvernul din Myanmar (Birmania)a anuntat in 1999 elaborarea unui plan pe 15 ani, la sfarsitulcarora cultivarea opiumului ar trebui sa fie eliminata. In perioada2006 - 2007, in aceasta tara au fost distruse culturile de mac depe 3 600 de hectare.

In vreme ce in Laos si Myanmar presiunile autoritatilorlocale au dus la declinul culturii de opiu, cel putin temporar,autoritatile din Thailanda au abordat o strategie diferita, menitasa functioneze pe termen lung. Initial, s-au focusat pegasirea unor culturi alternative si pe integrarea unor proiecte dedezvoltare in satele vizate. In faza a doua, guvernul a devenit maiimplicat, alegand eradicarea culturilor intinse de mac. In faza atreia, atentia guvernului a fost concentrata pe nevoilecomunitatilor locale. Pana in 1986, nivelul de cultivare era atatde scazut, incat nu mai putea satisface nici macar nevoile locale.Mai departe, culturile de opiu ale Thailanedei au scazut de la 1500de hectare in 1998 la 300 de hectare in 2007. Calea aleasa deguvernul thailandez a fost oferita deseori drept model pentrutarile vecine care se confruntau cu aceeasi problema.



Piata drogurilor din Asia de sud-est trece in prezent printr-unproces de transformare profunda. Profunda, insa nu neaparatpozitiva. Graba cu care s-a efectuat eliminarea aproape totala aculturilor de opiu din Triunghiul de Aur a dus la afundarea a sutede mii de familii din intreaga zona intr-o saracie si mai crunta,in ciuda multiplelor programe de dezvoltare. Regiunea in careproductia de opiu a fost foarte intensa pentru un timp indelungat,a evoluat in prezent intr-o piata complexa si dinamica pentruderivate din opiu, droguri de sinteza si alte droguri farmaceutice.Distinctia intre legal si ilegal este ceea ce am putea numi oimagine blurata.

"Triunghiul de Aur incheie o perioada dramatica in ceea cepriveste lupta pentru reducerea comertului cu opiu",declara in 2007 directorul executiv al Biroului Natiunilor Unitepentru Droguri si Infractiuni, Antonio Maria Costa, in cadrul unuistudiu despre comercializarea ilicita a drogurilor din sud-estulAsiei. Conform aceluiasi studiu, regiunea a produs in 1998 o treimedin productia de opiu a lumii, insa zece ani mai tarziu cifratotala a scazut cu 5%.

"Celebrul odata Triunghi de Aur a incetat sa mai joace un rol majorin ceea ce priveste productia de opiu, prin urmare, aceasta zona nuisi mai merita numele", se arata in acelasi comunicat.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CARTELURILEDROGURILOR DIN AMERICA LATINA, IN URMATORUL EPISOD AL MARATONULUI"DESCOPERASECRETELE MAFIEI"!

Nu rata niciun articol din maratonul"Descopera secretele Mafiei" si vei afla ceea ce putiniau avut curajul sa va spuna pana acum... crima organizata sedesfasoara chiar langa tine, face parte din viata ta, fara ca macarsa ai habar de asta!