De ce femeile „pun” mai multă grăsime pe burtă decât bărbaţii?

Problema este că grăsimea adunată de femei în regiunea abdominală nu se depune doar subcutanat (sub piele), ci şi în jurul organelor interne – aşa-numita grăsime viscerală, care, acumulată în cantitate mare, are un efect negativ asupra sănătăţii, fiind asociată cu diabetul de tip 2, bolile cardiace şi cancerul.

• Maia Sandu: „Noi am luptat corect și am câștigat corect într-o luptă nedreaptă”
• Cum s-a apărat o senatoare australiană care l-a huiduit pe regele Charles

Studii efectuate pe şoareci au arătat că femelele modificate genetic (cărora le lipsea enzima respectivă) nu depuneau ţesut adipos pe abdomen, chiar dacă erau hrănite cu cantităţi mari de grăsimi. La masculii modificaţi genetic în acelaşi mod s-a observat un efect mult mai slab pronunţat.

Rezultatele sugerează că factorii genetici sunt la fel de importanţi ca şi dieta în acumularea grăsimii corporale şi că această enzimă, ce iniţiază producerea unui hormon care controlează constituirea ţesutului adipos visceral, ar putea fi un element important în terapiile anti-obezitate destinate femeilor.

Alte experimente pe şoareci au arătat că femelele modificate genetic (care nu aveau enzima) ardeau rapid grăsimile, producând astfel energie folosită pentru încălzirea corpului.

Cercetătorii au analizat, de asemenea, ţesut adipos prelevat de la pacienţi supuşi intervenţiilor chirugicale şi au constatat că enzima era prezentă în ţesut. Concentraţia enzimei era mult mai mare în celulele extrase din grăsimea viscerală a femeilor obeze, comparativ cu celulele de acelaşi tip extrase de la femei normoponderale.

Analizele efectuate sugerează că hormonii estrogeni inhibă activitatea enzimei, ceea ce ar explica de ce după menopauză, când nivelul hormonilor estrogeni scade, femeile tind să acumuleze grăsime în regiunea abdominală.

În procesul de constituire a grăsimii viscerale este implicată vitamina A, pe care organismul o poate transforma în diferiţi compuşi, cu diverse roluri.

Unul dintre aceşti compuşi stimulează arderea grăsimii, în vreme ce un altul – acidul retinoic – stimulează formarea grăsimii viscerale.

Studiul american, publicat în jurnalul Diabetes, arată că o dietă cu conţinut mare de grăsimi determină degradarea moleculei care duce la arderea grăsimii şi activează, în schimb, enzima şi producerea de acid retinoic, care determină formarea grăsimii viscerale.

Experimentele pe şoareci confirmă cele observate şi la oameni: organismul feminin şi cel masculin procesează diferit vitamina A, ceea ce explică diferenţele observate în acumularea de grăsime viscerală la femei şi bărbaţi.

Sursa: Mail Online