Important pentru viitoarele mămici: oamenii de ştiinţă au descoperit secretul unei sarcini lipsite de stres

Alte cercetări au arătat că expunerea la aceşti hormoni poate duce la creşterea riscului ca bebeluşii să sufere la maturitate de tulburări afective precum depresia şi anxietatea.

Enzima descoperită de cercetătorii de la Universitatea Edinburgh ar putea duce la conceperea unor noi tratamente pentru femeile supuse unui nivel mare de stres în timpul sarcinii, cum ar fi violenţa casnica sau doliul. Cercetarea a fost prezentată în cadrul Festivalului de Neuroştiinţe ce are loc în cursul acestor zile la Londra.

• 20 de lucruri uimitoare despre creierul uman
• Marile companii de Inteligență Artificială sunt „mai puțin reglementate decât restaurantele”

Oamenii de ştiinţă ştiu de ceva timp că mediul la care este expus fătul în uter – unde are loc „programarea fetală” – poate avea efecte pe termen lung asupra sănătăţii sale, provocând afecţiuni la vârsta maturităţii, însă modul în care acest lucru are loc era necunoscut.

Profesorul Megan Holmes, neuro-endocrinolog la Universitatea Edinburgh, afirmă că enzima 11 beta-HSD2 joacă un rol cheie în „programarea fetală”.

Enzima poate fi găsită în placentă şi în creierul fetal, unde se crede că acţionează ca un „scut” împotriva hormonilor de stres. „Hormonul de stres cortizol ar putea fi un factor esenţial în programarea fetusului să fie supus unui risc mai mare de afecţiuni la maturitate. Cortizolul reduce creşterea şi modifică dezvoltarea ţesuturilor”, afirmă Holmes.

Profesorul Holmes afirmă că echipa de cercetători de la Universitatea Ediburgh a descoperit că enzima respectivă transformă hormonii de stres într-o formă inactivă înainte ca aceştia să poată afecta fetusul aflat în curs de dezvoltare.

Cercetătorii au folosit în cadrul acestui studiu şoareci modificaţi genetic pentru a nu avea această enzimă. „În şoarecii fără această enzimă, fetuşii erau expuşi la niveluri înalte ale acestui hormon de stres, consecinţa fiind că şoarecii prezentau o creştere fetală redusă şi sufereau ulterior în viaţă de tulburări afective”, explică Holmes.

„De asemenea, am descoperit că placenta de la aceşti şoareci erau mai mici şi nu transportau în mod eficient substaţele nutritive că fetusul aflat în curs de dezvoltare”, a mai spus cercetătoarea.

Omul de ştiinţă a declarat că stabilirea mecanismelor exacte ce joacă un rol în „programarea fetală” va permite cercetătorilor să identifice potenţiale „ţinte terapeutice” care să permită anularea efectelor negative asupra bebeluşului.

Holmes a mai spus că există o „variaţie naturală” a nivelului acestei enzime la oameni, ceea ce înseamnă că unele femei prezintă un nivel mai scăzut ce duce la o creştere a riscului de efecte secundare asupra copiilor lor dacă sunt expuse la stres.

Odată ce oamenii de ştiinţă înţeleg exact cum acţionează această enzimă pentru a proteja fătul, aceste femei ar putea beneficia de un tratament care să le permită să protejeze bebeluşul de efectele nocive ale stresului.

Holmes afirmă că această terapie ar fi destinată mai ales femeilor care au parte de situaţii extrem de stresante, în care bebeluşul ar fi supus unui risc foarte mare. „Majoritatea factorilor de stres folosiţi în cercetarea noastră erau cronici”, a explicat cercetătoarea.

Sursa: Scotsman