Tulburarea obsesiv-compulsivă este asociată cu un risc crescut de îmbolnăvire de schizofrenie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O echipă de cercetători danezi a descoperit ca pacienţii diagnosticaţi cu tulburare obsesiv-compulsivă au un risc crescut de a suferi, în viitor, de schizofrenie sau de boli din aceeaşi gamă patologică. Schizofrenia şi tulburarea obsesiv-compulsivă sunt două boli diferite, dar ele se suprapun uneori, spun medicii implicaţi în cercetare.

Pentru a cerceta legăturile dintre cele două boli, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Aarhus au analizat bazele de date din Danemarca care conţin informaţii despre trei milioane de oameni născuţi între 1956 şi 2006. Persoanele alese pentru studiu au fost apoi monitorizate în perioada 1995 – 2012. Cercetătorii au aplicat o serie de formule statistice pentru a calcula riscul şi potenţiala asociere dintre cele două boli.

Rezultatele, apărute în publicaţia online JAMA Psychiatry, arată că 16.231 de persoane s-au îmbolnăvit de schizofrenie şi 447, adică 2,75% dintre ele, fuseseră diagnosticate anterior cu tulburare obsesiv-compulsivă. Un total de 30.556 de persoane au dezvoltat o boală din gama patologică a schizofreniei, iar 700, adică 2,29% dintre ele, au fost diagnosticate anterior cu tulburare obsesiv-compulsivă.

„Am observat o anumită asociere cu tulburările obsesiv-compulsive. Deşi, din punct de vedere statistic, o internare într-un spital psihiatric creşte riscul îmbolnăvirii de schizofrenie şi boli similare, diagnosticarea anterioară cu tulburare obsesiv-compulsivă explică o serie de variaţii ale riscului de instalare a schizofreniei”, a declarat Sandra Meier, coordonatoarea studiului.

Alte boli care se manifestă din timpul copilăriei, cum ar fi ADHD, autismul, bulimia nervoasă, nu au crescut riscul de apariţie a schizofreniei şi a altor boli din aceeaşi gamă în aceeaşi măsură ca în cazul tulburării obsesiv-compulsive, ceea ce arată un efect foarte puternic al acestei tulburări asupra posibilităţii de dezvoltare a schizofreniei, potrivit cercetătoarei citate.

„În plus, am observat o influenţă mărită a tulburării obsesiv-compulsive diagnosticate la părinţi asupra riscului de îmbolnăvire în cazul copiilor”, a spus Meier, care a precizat că rezultatele studiului nu sugerează deloc că ar fi cazul ca schizofrenia şi tulburarea obsesiv-compulsivă să fie agregate înre-un diagnostic global. Cercetătoarea a admis însă ca este posibil ca fenotipurile acestor două boli să aibă mai multe lucruri în comun decât au convenit până acum medicii şi a subliniat că este nevoie de noi studii pentru a identifica factorii de risc genetici şi de mediu care sunt comuni cu adevărat celor două boli.

Potrivit site-ului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova, tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată de obsesii, adică idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experimentate ca intrusive sau inadecvate şi care cauzează anxietate sau detresă marcată, şi compulsii, adică comportamente repetitive sau acte mentale al căror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa şi nu cel de obţinere a plăcerii sau a gratificării.

O persoană obsesiv compulsivă rămâne blocată mintal într-un model de gânduri şi comportamente repetitive care sunt lipsite de sens şi supărătoare, dar şi dificil de depăşit. Dacă boala obsesiv compulsivă devine suficient de severă, aceasta poate distruge capacitatea unei persoane de a funcţiona normal acasă, la şoală sau la serviciu.

Surse: Mediafax, Daily Mail