Cea mai detaliată hartă a Stonehenge realizată vreodată dezvăluie noi secrete (FOTO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au combinat mai multe instrumente pentru a scana zona până la o adâncime de trei metri, cu o rezoluţie fără precedent.

Primele rezultate indică faptul că renumitul monument nu era o construcţie singulară, ci era însoţit de 17 sanctuare.

Analizele viitoare, mai detaliate, ale acestei colecţii vaste de date ştiinţifice vor arăta felul în care peisajul din jurul complexului Stonehenge a evoluat de-a lungul timpului.

Printre surprizele descoperite de cercetători se află şi urmele lăsate de aproximativ 60 de pietre uriaşe sau piloni care au format un monument preistoric circular uriaş, cu diametrul de 1,5 kilometri, aflat în apropiere de Durrington Walls.

„În ultimii patru ani am analizat acest monument extraordinar şi am încercat să descoperim ce se află în jurul său”, a declarat Vincent Gaffney, profesor de arheologie la Universitatea Birmingham, coordonatorul studiului.

Cele mai multe dintre parcelele de teren din jurul complexului Stonehenge nu au fost analizate niciodată în acest fel, explică profesorul Gaffney, care a încercat să răspundă uneia dintre întrebările puse cu regularitate în cadrul comunităţii ştiinţifice: „Era oare Stonehenge un loc izolat, unde doar oamenii speciali aveau dreptul să vină?”.

Noua hartă tridimensională a complexului neolitic, care acoperă o suprafaţă de 12 kilometri pătraţi, infirmă această teorie.

Oamenii de ştiinţă britanici au folosit şase tehnici diferite pentru a scana întregul sit, la adâncimi diferite.

Printre instrumentele pe care le-au utilizat s-au aflat un magnetometru, un radar subteran (GPR) şi un scaner 3D cu laser.

Nishad Karim, cercetător la Universitatea Leicester, a folosit instrumente similare pentru a reconstrui mormintele din secolul al XVI-lea ale regilor din dinastia Tudor.

„Folosind GPR şi alte tehnici, cercetătorii au putut să vizualize virtual spaţiul subteran şi să exploreze felul în care civilizaţia umană arăta cu mii de ani în urmă”, a declarat ea.

Sub unul dintre numeroasele gorgane din zonă, oamenii de ştiinţă au identificat o clădire din bârne lungi de 33 de metri, veche de 6.000 de ani, folosită probabil în timpul unor ritualuri de înmormântare şi al altor practici asociate, inclusiv pentru „descărnare” (eliminarea cărnii de pe oase).

„Clădirea avea trei rânduri de bârne care susţineau acoperişul. Are o suprafaţă de circa 300 de metri pătraţi şi o formă trapezoidală, fapt interesant, întrucât, aşa cum am descoperit, în aceeaşi perioadă, pe continent, sau cu 100 sau cu 200 de ani mai devreme, clădirile trapezoidale erau asociate cu monumentele megalitice”, a declarat Wolfgang Neubauer, directorul Institutului Ludwig Boltzmann, participant la acest studiu.

Alte 17 gorgane au dezvăluit prezenţa unor monumente ritualice nemaivăzute, care datează din aceeaşi eră cu Stonehenge.

Datarea a fost făcută pe baza formei lor. „Ştim cum arătau unele dintre ele, aşadar acum putem să le clasificăm”, a declarat profesorul Gaffney.

O primă analiză efectuată la Cursus şi Durrington Walls, aflate la nord şi nord-est de Stonehenge, a dus la noi descoperiri.

Cercetătorii au descoperit două puţuri adiţionale în complexul preistoric Cursus, un şanţ uriaş şi circular, denumit astfel întrucât forma lui aminteşte de circuitele amenajate pentru cursele cu care de luptă din vremea Imperiului Roman.

Cursus are o aliniere est-vest, iar puţurile au fost găsite la cele două capete ale sale, indicând răsăritul şi apusul Soarelui.

Această aliniere particulară este strâns asociată cu poziţionarea şi orientarea complexului Stonehenge, care a fost construit cu 300-500 de ani mai târziu.

Această distanţă mare de timp indică faptul că cele două monumente nu au fost concepute sau planificate ca un tot unitar. „Structurile existente i-au ghidat pe constructori. Odată ce ai deja o construcţie, poţi să construieşti altele, pentru că te bazezi deja pe cele existente”, a explicat profesorul Gaffney.

Cercetătorii au descoperit de asemenea urmele unor pietre uriaşe sau ale unor bârne şi piloni, aflate la o adâncime de trei metri, sub gorganul care formează complexul Durrington Walls.

„Aceste structuri solide redefinesc complet felul în care s-a dezvoltat Durrington Walls”, a precizat coordonatorul studiului.

Studiul face parte din Stonehenge Hidden Landscapes Project – un proiect de colaborare pe patru ani al Universităţii Birmingham şi Institutului Ludwig Boltzmann pentru Prospectări Arheologice şi Arheologie Virtuală din Austria.

Surse: Mediafax, BBC News