NASA va construi rachete spaţiale cu sistem de catapultare a echipajului, în caz de pericol

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

NASA nu a inclus sisteme de evacuare de urgenţă când a construit flota de navete spaţiale în prezent retrase din circulaţie, considerând că acele vehicule sunt mai sigure decât s-au dovedit ulterior.

Încrederea agenţiei spaţiale nord-americane în siguranţa oferită de navete a fost spulberată pe 28 ianuarie 1986, când o scurgere de gaze dintr-o rachetă auxiliară, folosită la lansarea pe orbită a navetei Challenger, a dus la explozia ansamblului folosit la decolare la 72 de secunde după desprinderea de sol, iar cei şapte astronauţi de la bord au fost ucişi, aminteşte Reuters.

Următorul vehicul spaţial al NASA, Orion, va beneficia de un sistem de evacuare de urgenţă a echipajului, în cazul unei probleme apărute în timpul decolării, sistemul fiind inspirat de capsulele folosite în anii 1960 în timpul misiunilor Mercury şi Apollo.

Sistemul de evacuare de urgenţă va fi constituit dintr-un turn, dotat cu propriul motor de rachetă pentru propulsie independentă, care va fi plasat pe vârful vehiculului de lansare în spaţiu şi care se va putea separa de acesta în cazul apariţiei unei probleme, urmând ca o paraşută să permită aterizarea capsulei conţinând echipajul uman, în condiţii de siguranţă.

Sistemul de evacuare a echipajului (Launch Abort System, în original, n.r.) se poate activa în câteva milisecunde şi catapultează capsula la 1,6 kilometri înălţime în câteva secunde.

„Excluderea unui sistem de evacuare de urgenţă a echipajului din cadrul programului navetelor spaţiale a fost în mod clar o idee proastă, astfel că acum s-a muncit mult pentru a construi această versiune de vârf a turnului de salvare care va fi folosit în programul Orion”, a declarat Wayne Hale, un fost director în cadrul programului NASA responsabil de crearea şi operarea navetelor spaţiale, implicat în prezent într-o companie de consultanţă în domeniul aerospaţial.

„Este o capsulă uriaşă, grea, care are nevoie de o rachetă puternică pentru a fi propulsată şi dirijată pe cer, pentru a se îndepărta de sistemul de rachete folosit la lansarea în spaţiu, în cazul în care acesta întâmpină o problemă. Este un sistem uriaş”, a mai spus Hale.

Orion este construit pentru misiuni de explorare spaţială, dincolo de Staţia Spaţială Internaţională (ISS), care orbitează la circa 418 kilometri altitudine, iar NASA a cerut companiilor private cu care a încheiat contracte pentru a construi „taxiuri spaţiale” pentru transportul echipajelor pe ISS să doteze, de asemenea, aceste vehicule cu sisteme de evacuare de urgenţă în timpul lansării.

Compania Space Exploration Technologies, SpaceX cum este cunoscută firma din California, va testa anul viitor o tehnologie alternativă, care foloseşte propriile motoare ale capsulei pentru a o îndepărta de racheta de lansare, în cazul unei probleme.

Boeing plănuieşte să folosească un sistem asemănător pentru capsula sa CST-100.

SpaceX şi Boeing au câştigat în septembrie un contract de 6,8 miliarde de dolari cu NASA, pentru a dezvolta vehicule spaţiale pentru pasageri, a le testa şi a efectua până la şase misiuni pentru NASA, începând din 2017.

În prezent, astronauţii de pe ISS călătoresc la bordul vehiculelor ruseşti Soyuz, care au sisteme de evacuare în caz de urgenţă în timpul decolării asemănătoare celor din programul american Apollo, folosind tot un turn care conţine capsula cu echipajul uman, care se poate separa de racheta defectă.

În cei 47 de ani de zboruri spaţiale cu capsule Soyuz, sistemul de evacuare de urgenţă a fost folosit o singură dată.

Pe 26 septembrie 1983, o scurgere de combustibil a declanşat un incendiu care a a cuprins o rachetă Soyuz, cu circa un minut înainte de desprinderea de la sol. Cu câteva secunde înainte ca racheta să explodeze, sistemul de evacuare de urgenţă s-a activat, purtându-i pe cosmonauţii Gennadi Strekalov şi Vladimir Titov în siguranţă, departe de deflagraţie.

„Un lucru interesant legat de programul Soyuz de atunci şi chiar din zilele noastre este că echipajul nu poate activa sistemul de evacuare de urgenţă, spre deosebire de sistemele americane. În cazul Soyuz, centrul de control de la sol trebuie să activeze sistemul. Asta înseamnă că, chiar dacă ai un turn de evacuare în vârful rachetei, nu înseamnă că siguranţa este garantată”, a explicat Hale.

NASA vrea ca vehiculele sale spaţiale comerciale să fie de o mie de ori mai sigure decât navetele anterioare, care au suferit două accidente fatale, din 135 de zboruri.

Cauza exploziei de marţi a rachetei Antares, aparţinând Orbital Sciences, este încă investigată. Accidentul, care a avut loc la circa 10 secunde după desprinderea de la sol, la centrul de lansare Wallops Flight de pe insula Wallops din Virginia, Statele Unite, a dus la pierderea încărcăturii destinate ISS, un avanpost orbital – laborator de cercetare în valoare de 100 de miliarde de dolari, deţinut şi operat de 15 ţări.

Racheta Antares, care a mai efectuat patru zboruri reuşite, nu va mai fi folosită până la aflarea rezultatelor investigaţiei.

Orbital Sciences a folosit motoare de rachetă sovietice renovate pentru primul etaj al lansatorului spaţial şi plănuia deja să înlocuiască propulsoarele vechi, cunoscute sub indicativul AJ-26, din cauza îngrijorărilor de ordin tehnic şi a problemelor privind piesele de schimb

„Este posibil să decidem accelerarea acestui proces de înlocuire, dacă se dovedeşte că AJ-26 a avut un rol în eşecul misiunii, dar acest lucru nu a fost încă decis”, a declarat David Thompson, preşedinte al Orbital Sciences.

„Planurile iniţiale prevedeau ca în doi ani să efectuăm prima lansare a unei rachete Antares folosind un sistem de propulsie de generaţia a doua. Cred cu siguranţă că putem scurta acest interval, dar în acest moment nu ştiu cât de mult”, a mai spus Thompson, potrivit Reuters.

Sursa: Mediafax