Sute de biserici, transformate în hoteluri de lux, cluburi de noapte şi crame, în Franţa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Municipalitatea din Rouen trebuie să decidă viitorul a patru dintre bisericile sale, care vor fi scoase la vânzare. Printre propunerile primite se numără o braserie cu un muzeu al berii. Bisericile, proprietatea municipalităţii – ca aproximativ 40.000 din cele 42.000 care există în Franţa, potrivit Conferinţei Episcopilor – au fost desacralizate, adică au fost eliminate obiectele de cult şi moaştele.

Maxime Cumunel, secretar general al Observatorului patrimoniului religios, care monitorizează edificiile vândute şi transformate, spune că fenomenul de dezafectare este unul în creştere, anual câteva dintre acestea fiind desacralizate.

Din 1905, 277 de biserici au fost dezafectate, după cum anunţat într-o conferinţă, în 2016, episcopul Jacques Habert de la Conferinţa Episcopilor din Franţa. Fenomenul a fost mai accentuat în ultimii 20 de ani. Acest lucru înseamnă, în medie, puţin peste două biserici anual.

Unele au fost dezafectate în urmă cu câteva decenii, altele, de câteva secole. La Nantes, a fost deschisă o discotecă într-o biserică ce a fost desacralizată în timpul Revoluţiei Franceze (1789 – 1799) .

Multe dintre edificii îşi caută cumpărător. De exemplu, capela Saint-Jacques din Foix, Ariège, cu „o arhitectură unică”, incluzând turlă, clopote şi vitralii, dar şi un fost ospiciu, este de vânzare pentru 400.000 de euro.

La Cauvigny, în Oise, capela Sainte-Restitute, care datează din secolul al XVII-lea, este de vânzare pentru 257.000 de euro.

Ambele exemple sunt edificii care necesită ample lucrări de renovare. Dar sunt disponibile pe piaţă şi unele biserici deja restaurate, precum una din Ablaincourt-Pressoir, în Somme, desacralizată în 1976 şi transformată într-o locuinţă.

Mănăstirea capucinilor din Pabu, Côtes-d’Armor, va deveni curând o reşedinţă premium pentru persoane în vârstă şi aceeaşi funcţie a primit-o şi mănăstirea La Rochette din Lyon, care include 51 de apartamente, dintre care unul amenajat în capelă, cu o piscină de 3,5 x 7 metri la subsol.

De asemenea, mănăstirea La Salette din Millau, Aveyron, a fost transformată în hotel de lux, cu spa, hamam şi saună.

Maxime Cumunel spune că problema trebuie abordată pe termen lung: „Ce vor deveni aceste edificii în 20, 50, 100 de ani? Chiar dacă nu mai sunt lăcaşuri de cult, aceste biserici sunt elemente ale permanenţei”. Potrivit lui Cumunel, nu este vorba despre nişte clădiri comune, „fac parte din patrimoniu, chiar dacă nu au statutul oficial de monument istoric. Bisericile aparţin tuturor, sunt deschise tuturor. Aparţin, de asemenea, Istoriei şi istoriei intime, trăită de locuitori”, potrivit Mediafax.

Multe astfel de edificii au avut destine uimitoare, fiind transformate în sediu de companie de asigurări, cramă, muzeu digital, studio de dans, fabrică de plăci ceramice, club de noapte.

Unele reconvertiri pot deruta publicul, aşa cum este cazul unei biserici abandonate din Spania care a devenit parc pentru plimbări cu rolele, după ce un street artist a acoperit zidurile cu graffiti.

Maxime Cumunel este de părere că aceste noi roluri contribuie la renaşterea edificiilor, dar că spiritul original trebuie conservat.

„O clădire care nu este folosită va dispărea. Dar sunt persoane care au fost înmormântate în biserică. Are sens să o transformi în club de noapte? Ne putem imagina să le transformăm în săli cu scopuri culturale şi sociale, dedicate copiilor, persoanelor în formare sau în vârstă. Ceea ce nu ar împiedica să amenajezi acolo o cafenea sau un magazin de artizanat local sau orice altcveva ce ar avea sens pentru comunitatea locală”, a spus acesta.

Benjamin Chavardes, de la Şcoala Naţională Superioară de Arhitectură din Lyon, autor al volumului „L’avenir des églises”, este de părere că toate proiectele de reconversie trebuie să respecte arhitectura clădirii.

„Bisericile sunt diferite, dar ceea ce le caracterizează frecvent sunt dimensiunile mari, ceea ce reprezintă atât un atu, cât şi o constrângere tehnică. În ce măsură, după compartimentare, mai poţi remarca spaţiul bisericii. Este suficient să analizezi pertinenţa anumitor programe”, a spus acesta.

Benoit de Sagazan, specialist în patrimoniu religios, spune că, cel mai frecvent, cele mai inedite proiecte apar după o a doua vânzare a edificiului. Acesta a dat ca exemplu capela din Angers, care iniţial, a fost vândută unei proprietar de hoteluri, dar, pentru că nu a avut succes, clădirea a fost cumpărată de un fotbalist, care a transformat-o în club de noapte.