Cu corporatistul la psiholog. Problemele care îi aduc în cabinete

Psihoterapeutul Yolanda Creţescu a declarat că principala problemă a corporatiştilor care ajung în cabinetul psihologului este legată de burnout, cunoscut popular şi ca sindromul suprasolicitării profesionale sau sindromul job, potrivit Mediafax.

• Insula din Grecia cu mai mulți oameni de 90 de ani decât orice alt loc din…
• O țară din Europa face pregătiri în caz de război cu Rusia

„Cele mai des întâlnite probleme sunt burnout-ul, în primul rând,. Dar este subsidiar, pentru că la vedere sunt toate celalalte arii ale vieţii, viaţa socială, un dezechilibru emoţional sau o viaţă dezordonată, frustrări legate de calitatea vieţii, probleme cu copiii, cu familia de bază, care pe fond, de fapt, arată o supraexagerare a zonei profesionale, a timpului alocat job-ului”, spune psihoterapeutul.

Tendinţa de a exagera zona profesională şi timpul alocat job-ului e influenţată de tiparul care stă la baza societăţii în care trăim şi care ne împiedică să trăim în echilibru.

„De ce facem asta? Pentru că noi venim dintr-un tipar totuşi autocratic, în care să fii cel mai bun este o valoare socială, să munceşti mult, să te străduieşti, să fii de 10, să-i mulţumeşti pe toţi. Toate acestea sunt nişte capcane şi nişte idei care interferează cu creşterea noastră şi emoţională şi raţională, care ne împiedică să trăim în echilibru. (…) Noi mai avem şi o particularitate, în Bucureşti, e o metropolă în care totul se întâmplă la o viteză mult mai mare, pierdem contactul cu noi, vrem mai mult, vrem mai repede şi este o sursă de stres suplimentară”, este de părere specialistul.

Problemele cu care cei angajaţi în corporaţii ajung cel mai des în cabinetul psihologului vizează raportul de eficienţă între munca depusă şi rezultatele obţinute, inconsecvenţa angajatorului sau inflexibilitatea unui program de muncă.

Yolanda Creţescu a vorbit despre impactul frustrării asupra gândurilor şi emoţiilor noastre şi cum pot influenţa acestea tendinţa de a trăi în distres (stres negativ) şi nu în eustres (stres pozitiv). Altfel spus, cum ajungem ca, din cauza trăirilor negative, să ne lăsăm guvernaţi în viaţa de zi cu zi de „stresul rău”,care ne duce în burnout şi nu de „stresul bun” care, deşi e obositor, e generator de satisfacţie, de motivaţie.

Creţescu a venit şi cu un set de recomandări de care oamenii, în general, ar trebui să ţină cont pentru a nu ajunge la suprasolicitare.

„Ce avem de făcut? Să ne ajustăm aşteptările la realitatea de astăzi, să uităm de idealizare, de cum ar trebui să fie viaţa. Creierul nu trăieşte în imaginar, el trăieşte cu ce îi spui tu că are acum de trăit. A lua, a identifica resursele şi oportunităţile pe care ţi le dă realitatea astăzi te poate motiva să trăieşti după eustres mai eficient şi mai bine, cu o calitate a vieţii, decât după distres”, spune psihoterapeutul.

În ultimii ani, trendul corporaţiilor de a pune accent pe starea psihică şi pe echilibrul angajaţilor săi este tot mai vizibil, crescând numărul de companii care sunt interesate de programe dedicate confortului personalului.