Belarus, o dictatură și un paradox economic

Regimul autoritar al liderului belarus Aleksandr Lukaşenko, „ultimul dictator al Europei“, devine din ce în ce mai izolat şi criticat de Occident, însă economia ţării sale este în continuare prezentă în comerţul internaţional, ajutată de companiile şi pieţele europene.

Lukaşenko este cunoscut a avea relaţii strânse cu câţiva oameni de afaceri de succes şi multinaţionale europene. Un exemplu este Peter Kaindl, CEO-ul şi proprietarul Kronospan, o companie internaţională şi cel mai mare producător de panouri din lemn din lume, scrie New Europe.

• Un nou parteneriat face ca sateliții de patrulare specială în spațiu să devină o realitate
• Provocarea Vezuviu: un milion de dolari pentru descifrarea unor pergamente vechi de 2.000 de ani

Kronospan deţine peste 30 de fabrici în diferite ţări, printre care Belarus, Rusia, Ucraina, Letonia, Polonia, Cehia, Slovacia, România, Ungaria, Bulgaria, Croaţia şi Serbia, dar şi în SUA. Lukaşenka a lăudat adesea compania şi pe liderul acesteia pentru modelul de afaceri sănătos.

Peter Kaindl a devenit renumit în Belarus pentru că a reuşit să pună în valoare întregul potenţial al materiilor prime ale acesteia şi pentru că a creat sute de locuri de muncă pentru muncitori necalificaţi.

Companii cum este Kronospan sunt percepute ca ajutând la stabilitatea economiei belaruse în faţa criticilor externe la adresa con­du­cătorilor. Din aceste motive, lui Lukaşenko îi place să scoată în evidenţă com­panii preacum Kronospan ca prime exemple de succes ale mediului investiţional favorabil al ţării sale în a atrage multinaţionale chiar şi din UE.

Publicitatea, importantă pentru Belarus

Publicitatea este importantă pentru auto­r­ităţile de la Minsk în condiţiile în care Co­misia Europeană şi Washingtonul au impus, după reacţia violentă a Minskului la protestele po­pu­lare din ultimii doi ani, sancţiuni asupra com­pa­ni­ilor care sprijină regimul lui Lukaşenko. Iar Kro­nospan este cu atât mai importantă cu cât a strâns o mare parte din investiţii cu ajutorul Băncii Euro­pene pentru Reconstrucţie şi Dez­voltare şi al grupului bancar austriac Raiffeisen.

Yara, un gigant norvegian de agri­business, poate fi un contraexemplu. Com­pa­nia este unul dintre cei mai importanţi clienţi ai colosului belarus de îngrăşăminte Belaruskali. Printre protestatarii contra regimului lui Lukaşenko s-au numărat şi angajaţi ai Belaruskali, care a reacţionat concediindu-i. Însă în ianuarie managementul companiei de stat a anunţat că este dispus să-i reprimească pe foştii salariaţi.

Schimbarea a venit după ce Yara a făcut presiuni pentru reangajarea lor, iar mai mulţi oficiali ai companiei norvegiene s-au dus în Belarus pentru a discuta faţă în faţă cu şefii de la Belaruskali. Însă astfel de politici nu sunt suficiente pentru mulţi dintre opozanţii de top ai lui Lukaşenko, ei cerând com­pa­niilor occidentale să întrerupă orice legătură cu companiile de stat belaruse, cel puţin temporar, notează Radio Europa Liberă.

Belaruskali se laudă că deţine o cotă de 20% din piaţa globală de carbonat de potasiu. Compania are 16.000 de angajaţi şi este o sursă importantă de valută forte pentru guvernul de la Minsk. Cu Belaruskali face afaceri şi compania germană Eickhoff, care a ajuns ţinta criticilor publicului occidental din cauza acestui lucru. Eickhoff spune că este furnizor de utilaje pentru Belaruskali din 1975, „indiferent de situaţia politică de acolo“.

Afacerile Siemens

Un alt colos german ajuns ţinta criticilor este Siemens, care face afaceri cu o companie de utilităţi, Brestenergo, importantă pentru grup pentru că îi furnizează echipamente pentru centrale electrice, un business est-european înfloritor pentru nemţi.

Alte companii germane care au afaceri notabile cu Belarus sunt Bayer, Daimler şi Commerz­bank. Grupul bancar insistă că în Bielorusia nu face decât să asigure şi să finanţeze exporturile germane şi europene.

O altă companie de bază pentru regimul bielorus este Byelorussian Steel Works (BMZ), un producător de oţel. Acesta se laudă că primele exporturi de anul acesta au fost către o companie din Spania, adică din UE. Recent, presa bielorusă a scris că BMZ îşi îmbunătăţeşte cooperarea cu parteneri italieni, cu care a încheiat noi acorduri de export. Compania se laudă şi că livrează în 52 de ţări. Cu expansiunea pe pieţele externe iese în faţă şi Fabrica de Tractoare Minsk. Producătorul spune că în primul trimestru vânzările către ţările din afara Comunităţii Statelor Independente (fosta URSS) au crescut cu 50%. Exporturile totale s-au situat la 9.000 de tractoare, potrivit Mediafax. Compania, cu o istorie de 75 de ani, are 16.000 de angajaţi.

Însă prin ce se remarcă în mod special economia bielorusă este înflorirea industriei high tech, care în 2019 a adus venituri de 15 miliarde de dolari, cât exporturile de armament ale Rusiei, arată bne IntelliNews. Dezvoltarea acestui sector nu este posibilă fără ajutorul jucătorilor şi pieţelor străine. Spre exemplu, producătorul jocului World of Tanks este din Bielorusia. În 2019, produsele high-tech au reprezentat aproape 36% din exporturile totale ale ţării. Jumătate din exporturile de software se duc în Europa, iar 44% în America de Nord. Programatorii bieloruşi lucrează pentru o multitudine de companii de profil occidentale.

Bielorusia este, de asemenea, cel mai mare exportator per capita din lume de produse lactate. Guvernul s-a lăudat recent că ţara sa vinde brânză în 26 de state. UE este al doilea partener de comerţ pentru Belarus, dar cu o pondere de doar 18% (2019) în comerţul total al ţării, poziţia de lider revenindu-i Rusiei, cu o cotă de aproape 50%. Rusia este vitală pentru economia bielorusă, fiind furnizorul dominant de petrol, pe care rafinăriile bieloruse îl procesează pentru a produce benzină şi motorină, acestea fiind exportate. Produsele de rafinare sunt, de altfel, principalele exporturi. Iar exporturile sunt efectuate prin porturile la mare ale ţărilor baltice, membre ale UE.