„Vulturul”, primul modul care a ajuns pe suprafața Lunii, încă s-ar mai afla pe orbita sa

În urmă cu aproape 54 de ani, astronauții din misiunea Apollo 11 Neil Armstrong și Buzz Aldrin au folosit Modulul Selenar Eagle (Vulturul) pentru a păși pe Lună.

După mai puțin de o zi petrecută pe suprafața satelitului nostru natural, cei doi au decolat pentru a se întâlni din nou cu Michael Collins în modulul de comandă Columbia. Odată întorși pe Columbia, modulul selenar Eagle a fost abandonat, fiind de așteptat ca acesta să se prăbușească pe Lună. Dar poate că nu a făcut-o.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Modulele de Excursie Lunară, sau LEM, ale tuturor misiunilor Apollo de succes care au urmat au fost setate să aterizeze forțat pe suprafața Lunii, dar nu și Eagle. Cercetătorul independent James Meador a efectuat calcule care sugerează că Eagle ar putea fi încă pe orbita Lunii. Tot Meador sugerează și cum l-am putea găsi.

Ce s-a întâmplat cu modulul selenar Eagle?

În 2021, Meador a publicat o lucrare în revista Planetary and Space Science în care a discutat despre posibila soartă a navei spațiale. Esențială pentru această lucrare a fost misiunea GRAIL a NASA, care a permis crearea celei mai precise hărți a Lunii de până acum, care conține inclusiv detalii despre structurile masive de sub suprafața selenară. Având aceste date la dispoziție, Meador a putut să înceapă să descopere cum s-ar fi putut schimba traiectoria modulului Eagle din iulie 1969.

Folosind software de la NASA, precum General Mission Analysis Tool, și rapoartele originale ale programului Apollo, Meador a elaborat mișcarea acestui LEM. Presiunea radiației luminii Soarelui, care este folosită în sistemele de propulsie fără motor, cum ar fi velele solare, a fost luată în considerare, deoarece ar fi putut împinge nava spațială. Însă nici gravitația selenară și nici presiunea Soarelui nu păreau a fi suficiente.

În simulările efectuate, Eagle nu coboară niciodată mai jos 15 kilometri față de suprafața Lunii. Aceasta este o valoare scăzută, dar viteza suficient de mare i-ar fi permis să rămână pe orbită. Nu există atmosferă pe Lună care să fi încetinit modulul, notează IFL Science.

Dacă nu s-a dezintegrat, Eagle ar putea orbita Luna chiar și astăzi

„Aceste rezultate indică faptul că Modulul Selenar Eagle ar putea fi și astăzi pe orbita Lunii. Trebuie amintit faptul că modulele selenare au fost proiectate pentru misiuni de 10 zile și s-a acordat puțină atenție fiabilității pe termen lung. Din acest motiv, scurgerile de combustibil ar fi putut duce la evenimente de propulsie sau chiar la distrugere completă în orice moment după ce ambarcațiunea a fost abandonată”, a scris Meader în lucrare.

Eagle este probabil unul dintre cele mai importante artefacte spațiale și, dacă este încă acolo, ar putea fi posibil să-l găsim. În cercetările ulterioare, Meader discută despre cum ar putea fi folosite observațiile radar pentru a observa Luna, o tehnică folosită anterior pentru redescoperirea navei spațiale Chandarayaan-1 din India.

Perioada scursă între pierderea acelei sonde și regăsirea sa a fost de mai puțin de opt ani. Cu Eagle ar putea fi mai dificil, dar Meader este optimist. Iar efortul de a-l găsi ar merita cu siguranță.

Vă recomandăm să citiți și:

O idee radicală ar putea face viitoarele misiuni spațiale de 100 de ori mai puternice

Unul dintre cei mai înalți vulcani de pe Marte ascunde prăpăstii și fisuri uimitoare

Cercetătorii au măsurat, în premieră, lumina emisă de atmosfera unei planete sub-Neptun

Astronomii au observat cum gazul reciclat alimentează o galaxie masivă din Universul timpuriu