Iată cum scobitul în nas poate crește riscul de Alzheimer

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un studiu recent a identificat o posibilă legătură între scobitul în nas și riscul crescut de a dezvolta Alzheimer, principala formă de demență din lume.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Griffith (Australia) a observat că infecția cu Chlamydia pneumoniae în nervul olfactiv poate favoriza invazia în creier, catalizând la rândul său acumularea de plăci beta-amiloide, una dintre semnele distinctive ale neurodegenerării.

• O pisică cu 28 de degete a intrat în Cartea Recordurilor Guinness
• Planta care nu trebuie să lipsească din grădină dacă vrei să atragi albinele

Acest lucru a fost observat la șoareci, dar având în vedere că ADN-ul acestui agent patogen este detectat în 80% dintre pacienții cu Alzheimer, nu ar fi surprinzător să existe o legătură strânsă între infecție și demență.

„Scutul” care protejează creierul de virusuri și bacterii

Nervul olfactiv face legătura între mediul extern și creier și poate ocoli bariera hemato-encefalică, „scutul” care protejează țesutul cerebral de virusuri, bacterii, ciuperci și paraziți.

Scobitul în nas poate deteriora cavitățile nazale și încuraja proliferarea agenților patogeni, care au astfel o cale larg deschisă către creier.

Cercetările efectuate de Departamentul de Neuropatologie de la Institutul Charité din Berlin au arătat că SARS-CoV-2, agentul patogen responsabil de pandemia COVID-19, poate exploata celulele nervoase ale mucoasei olfactive și poate urca prin nervul olfactiv până la creier, permițându-i să îl atace.

Alți agenți patogeni legați de Alzheimer

Alți agenți patogeni legați de Alzheimer, cum ar fi bacteria Chlamydia pneumoniae, pot face același lucru.

Pe lângă Chlamydia pneumoniae, cercetătorii subliniază că alți agenți patogeni, cum ar fi ciuperca Candida albicans și parazitul Toxoplasma gondii, pot stabili „infecții persistente, latente sau cronice în țesuturile periferice, care includ nasul. Aici pot persista o perioadă lungă de timp fără a declanșa simptome evidente, „până când pătrund în creier cu consecințe patologice”. Cum se instalează în nas? O cale evidentă este rinotillexomania, termenul științific prin care experții numesc obiceiul compulsiv de a se scobi în nas. Tot ceea ce se găsește pe vârful degetelor și care nu a fost igienizat temeinic se depune în cavitatea nazală și de aici poate „călători” până la creier.