Peștele din farfuriile europenilor amplifică foametea și șomajul în Senegal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La intrarea în piața de pește din Joal-Fadiouth, un oraș de coastă din centrul Senegalului, câteva femei încearcă să-și vândă marfa sub umbra unui foișor. Acum câțiva ani, locul era plin de viață, cu vânzători de înghețată, comercianți de sare și căruțe trase de cai care livrau pește proaspăt, pe care femeile îl uscau la soare, îl sărau și îl împărțeau în porții pentru familiile locale.

Astăzi, comerțul este aproape inexistent.

„Fără pește de vândut, nu avem bani să ne trimitem copiii la școală, să cumpărăm mâncare sau să mergem la doctor”, spune Aissatou Wade, una dintre puținele femei care încă mai procesează pește în Joal-Fadiouth.

Cum s-a ajuns aici?

Răspunsul se află în lanțul închis de aprovizionare care alimentează acvacultura , sectorul alimentar cu cea mai rapidă creștere din lume. Comerțul global tot mai intens cu pești mici, capturați pentru a fi transformați în hrană pentru pești de crescătorie din alte țări, a epuizat rezervele din apele Senegalului, considerate o sursă vitală de hrană pentru populația locală, potrivit The Guardian.

O investigație jurnalistică desfășurată în trei țări a descoperit că și consumatorii din Marea Britanie joacă un rol în această criză alimentară și economică din Africa de Vest. Cercetând date comerciale, registre de transport maritim și mărturii din teren, jurnaliștii au identificat trei fabrici din Senegal – Omega Fishing și Africa Feed (la sud de Dakar) și Afric Azote (în portul Dakar) – care exportă făină de pește către fermele piscicole din Turcia.

Această făină de pește, produsă din specii locale ieftine și esențiale pentru alimentația senegalezilor, este folosită pentru a hrăni bibani de mare și dorade crescute în ferme turcești. Peștele ajunge apoi pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie, etichetat drept „sursă responsabilă” conform certificărilor Aquaculture Stewardship Council (ASC) și altor standarde internaționale.

Impactul asupra femeilor din Senegal

Femeile care procesează pește la scară mică nu pot concura cu prețurile oferite de fabricile industriale și sunt tot mai des scoase de pe piață. Astfel, o întreagă comunitate rămâne fără mijloace de subzistență.

Potrivit investigației, cel puțin cinci mari lanțuri de supermarketuri din Marea Britanie au vândut biban sau doradă crescuți de unul dintre cei mai mari producători din Turcia sau de subsidiara sa, ambele folosind făină de pește provenită din Senegal.

Deși etichetat ca fiind „responsabil” sau „durabil”, peștele din aceste supermarketuri ascunde o realitate dură: în spatele fiecărui file de biban stă epuizarea resurselor naturale din Senegal și pierderea locurilor de muncă pentru comunități deja vulnerabile. Este un exemplu clar despre cum cererea globală poate adânci inegalități și provoca crize sociale la mii de kilometri distanță.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce avem dinți sensibili? Peștii antici ar putea oferi răspunsul!

Cercetătorii plănuiesc să crească pești în spațiu pentru a hrăni astronauții

Experimentele arată că peștii sălbatici îi pot recunoaște pe scafandri

Care sunt fructele și legumele cu cele mai multe pesticide?