Când sunt bărbații cei mai vulnerabili după ce devin tați?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tații nu sunt cei mai vulnerabili imediat după nașterea copilului, ci la aproximativ un an distanță, arată un studiu. Cercetătorii din Suedia au analizat date de la peste un milion de tați.

Un nou studiu contrazice percepția comună despre sănătatea mintală a taților. Bărbații au mai puține diagnostice psihiatrice în timpul sarcinii partenerelor lor și în primele luni după naștere. Însă această stabilitate nu durează, conform Science Daily.

La aproximativ un an după naștere, diagnosticele de depresie și afecțiuni legate de stres cresc semnificativ. Creșterea depășește 30% față de ratele înregistrate înainte de sarcină.

„Creșterea întârziată a depresiei a fost neașteptată”, spune Donghao Lu, profesor asociat la Institutul Karolinska. El subliniază necesitatea de a urmări semnele de avertizare la tați mult timp după naștere.

Cercetătorii au analizat date din registre naționale suedeze. Au urmărit peste un milion de tați ai căror copii s-au născut între 2003 și 2021. Perioada de observație a început cu un an înainte de sarcină și s-a încheiat când copilul a împlinit un an. Diagnosticele de anxietate și consum de substanțe au revenit la nivelurile de dinainte de sarcină după primul an. În schimb, depresia și tulburările de stres au continuat să crească.

Tranziția către paternitate aduce atât bucurii, cât și surse noi de stres. Relația cu partenera poate fi afectată, iar calitatea somnului se deteriorează. Acești factori se acumulează în timp și pot declanșa probleme de sănătate mintală. „Depresia postnatală este adesea discutată în cazul mamelor. Bunăstarea taților este, de asemenea, importantă, atât pentru ei, cât și pentru întreaga familie”, spune cercetătorul Jing Zhou.

Studiul atrage atenția asupra nevoii de sprijin specializat pentru tați. Furnizorii de servicii medicale pot interveni mai eficient dacă identifică perioadele de vulnerabilitate crescută.

Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Universitatea Sichuan și Universitatea Uppsala. A fost finanțată de Institutul Karolinska, Consiliul Suedez de Cercetare și Consiliul European de Cercetare.