Televizorul chiar ne strică creierul, dezvăluie un nou studiu. Ce au descoperit cercetătorii?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Expresia „Oprește televizorul, îți strică creierul!” a fost auzită în multe familii de-a lungul generațiilor. Deși formularea este exagerată, un nou studiu sugerează că privitul excesiv la televizor ar putea avea efecte importante asupra sănătății creierului.

Cercetarea a arătat că adulții care au declarat că se uitau „foarte des” la televizor la vârsta mijlocie au prezentat, ulterior, volume mai mici în regiunile creierului asociate memoriei.

De asemenea, aceștia aveau lobi frontali și occipitali mai mici și mai multe leziuni ale substanței albe cerebrale, modificări asociate cu îmbătrânirea, riscul de accident vascular cerebral, declinul cognitiv și demența.

Rezultatele nu par să fie explicate doar prin lipsa activității fizice, arată ScienceDaily. Alte comportamente sedentare nu au fost asociate cu aceleași modificări cerebrale, ceea ce sugerează că tipul activității desfășurate în poziție șezândă poate fi mai important decât s-a crezut până acum.

Cercetătorii au analizat datele a aproximativ 1.700 de adulți cu o vârstă medie de 53 de ani. Participanții au fost incluși între 1987 și 1989 în studiul american Atherosclerosis Risk in Communities, care urmărește pe termen lung sănătatea cardiovasculară și cerebrală.

Participanții au raportat cât de des se uitau la televizor în timpul liber, pe o scară de la „niciodată/rar” la „foarte des”. De asemenea, au precizat cât timp petreceau stând jos la locul de muncă.

Peste 20 de ani mai târziu, aceștia au efectuat investigații RMN cerebrale. Comparativ cu persoanele care spuneau că se uită „niciodată” sau „rar” la televizor, cei care îl urmăreau „foarte des” prezentau diferențe structurale extinse la nivelul creierului.

Privitorii frecvenți aveau volume mai mici în zone asociate cu semnele timpurii ale bolii Alzheimer. Totodată, prezentau volume mai mari ale hiperintensităților substanței albe, markeri ai bolii vaselor mici cerebrale, care au fost legați de declinul cognitiv și demență.

Aceeași categorie avea și lobi frontali și occipitali mai mici. Lobii frontali sunt implicați în planificare, luarea deciziilor și alte funcții executive, în timp ce lobii occipitali joacă un rol central în procesarea informațiilor vizuale.

Diferențele au rămas evidente chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul nivelul activității fizice, diabetul, indicele de masă corporală, fumatul și consumul de alcool.

Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate a fost că statul jos în sine nu pare să fie principalul factor responsabil pentru diferențele observate la nivelul creierului.

Cercetătorii au observat și diferențe între bărbați și femei. La analiza imaginilor RMN în funcție de sex, majoritatea modificărilor asociate cu privitul la televizor și statul jos la serviciu au fost identificate la bărbați.

Rezultatul sugerează că bărbații ar putea fi mai vulnerabili la efectele acestor comportamente asupra creierului, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege motivele.