Omenirea, aproape de un obiectiv major cu privire la biodiversitatea globală

Aproximativ 27% din suprafața terestră a planetei ar putea beneficia deja de forme de conservare a biodiversității, potrivit unui studiu coordonat de cercetători de la Universitatea Kent, din Marea Britanie, și publicat în revista Nature, relatează Phys.

Descoperirea sugerează că obiectivul internațional de conservare a 30% din suprafața terestră și marină până în 2030 ar putea fi mai aproape decât indică statisticile oficiale.

Suprafața conservată ar putea fi mult mai mare decât arată statisticile

Aproape toate țările lumii au convenit să protejeze 30% din uscatul și oceanele planetei până în 2030, pentru a opri și inversa declinul biodiversității.

Totuși, cele mai recente statistici oficiale indică faptul că doar 18,5% din suprafața terestră este raportată ca fiind conservată.

Prin combinarea datelor globale cu informațiile naționale despre zonele de conservare, o echipă internațională de cercetători a estimat că proporția reală ar putea ajunge la 26,8%.

„Cu patru ani rămași până la termenul-limită, componenta terestră a obiectivului de 30% pare imposibil de atins. Analiza noastră sugerează că o suprafață mult mai mare de teren se află sub o formă de conservare decât se recunoaște în prezent”, a declarat Helen O’Neill, autoarea principală a studiului.

Protejarea naturii nu înseamnă doar extinderea ariilor conservate

În ciuda rezultatelor încurajatoare, cercetătorii avertizează că numeroase habitate rămân insuficient protejate.

Printre acestea se numără pajiștile și regiunile cu vegetație arbustivă, care adăpostesc specii adaptate unor condiții de mediu specifice.

De asemenea, simpla desemnare a unor suprafețe drept zone de conservare nu garantează protejarea biodiversității.

„Conservarea a 30% din suprafața terestră și marină nu este suficientă în sine. Obiectivul prevede și ca aceste zone să fie administrate eficient, pentru rezultate pozitive asupra biodiversității, și să fie amplasate acolo unde pot avea cel mai mare impact”, a explicat Heather Bingham, coautoare a studiului.

Potrivit cercetătorilor, zonele protejate trebuie să fie bine conectate între ele, să includă ecosisteme diverse și să fie administrate echitabil pentru comunitățile locale.

Cercetătorii cer recunoașterea zonelor de conservare deja existente

Bob Smith, directorul Institutului Durrell pentru Conservare și Ecologie din cadrul Universității Kent, consideră că autoritățile trebuie să acorde mai multă atenție zonelor de conservare înregistrate doar în bazele de date naționale.

„Trebuie să depunem mult mai multe eforturi pentru a recunoaște oficial zonele de conservare existente, care în prezent sunt înregistrate doar în bazele de date naționale”, a declarat acesta.

Cercetătorul a subliniat că este necesară și îmbunătățirea administrării ariilor conservate.

„Extinderea suprafețelor aflate sub conservare va avea un impact redus dacă aceste zone nu sunt administrate eficient și echitabil”, a adăugat Smith.