De ce câinii de talie mare îmbătrânesc mai repede? Răspunsul se ascunde în gene

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În lumea mamiferelor, dimensiunea corporală este de obicei asociată cu o durată mai lungă de viață: de la doar doi ani în cazul șoarecilor, până la aproape două secole la balene. Totuși, în cadrul aceleiași specii, regula se inversează.

Câinii de talie mare cresc mai repede, se îmbolnăvesc mai devreme de afecțiuni legate de vârstă și trăiesc semnificativ mai puțin decât rasele mici.

Un nou studiu condus de cercetătorii de la Arizona State University (ASU) și publicat în revista Science oferă prima explicație moleculară convingătoare pentru acest fenomen: răspunsul constă în modul în care modificările epigenetice afectează ADN-ul pe măsură ce animalele îmbătrânesc.

Echipa de oameni de știință, condusă de prof. Noah Snyder-Mackler, a analizat metilarea ADN-ului la 864 de câini înscriși în Dog Aging Project, cartografiind peste 3 milioane de situri epigenetice.

Metilarea ADN-ului controlează activarea sau dezactivarea genelor fără a altera secvența genetică de bază, funcționând ca un indicator al vârstei biologice.

Câinii de talie mare trăiesc semnificativ mai puțin decât rasele mici

Rezultatele au arătat că procesul de îmbătrânire este marcat de pierderea treptată a acestor marcaje de reglare, în special în regiunile cromozomiale cunoscute sub numele de „gene săritoare” sau elemente transpozabile (în principal din clasa LINE1).

Când își pierd marcajele de metilare, aceste gene pot deveni active, multiplicându-se și inserându-se în alte zone ale genomului, provocând leziuni celulare, instabilitate genomică și boli asociate bătrâneții.

Studiul a stabilit că rasele gigante pierd metilarea elementelor LINE1 cu aproximativ 35% mai rapid pe an comparativ cu rasele de talie mică, ceea ce explică rata lor accelerată de îmbătrânire.

Diferențe neașteptate

De asemenea, cercetătorii au descoperit diferențe neașteptate între sexe, femelele având o metilare mai scăzută a genelor LINE1 pe cromozomul X, ceea ce sugerează o activitate mai crescută a acestor elemente la femele.

Deoarece câinii împart același mediu, stil de viață și îngrijire medicală cu oamenii, înțelegerea mecanismelor lor epigenetice oferă perspective valoroase și pentru medicina umană.

Controlul sau protejarea marcajelor epigenetice ale genelor transpozabile ar putea deveni o direcție promițătoare pentru viitoarele terapii de prelungire a duratei de viață sănătoase la oameni, scrie Technologynetworks.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Animalul neașteptat care este rudă cu cea mai mică rasă de câini din lume

Ce încearcă să ne spună câinii atunci când clipesc?

Câinii pot distinge între frica și tristețea stăpânilor, indică un studiu RMN

De ce câinii mănâncă iarnă și când ar trebui să fie duși la veterinar?