Care sunt țările cu cele mai bune pensii din lume?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Doar șase țări din lume au sisteme de pensii notate cu calificativul maxim, arată un clasament internațional care compară 55 de state. Majoritatea marilor economii europene se află la mijlocul listei.

Olanda are cel mai bun sistem de pensii din lume, cu 85,8 puncte din 100, iar Argentina se află pe ultimul loc, cu 43,7 puncte. Clasamentul face parte din Marsh CFA Institute Global Pension Index 2026.

Ediția a 18-a analizează 55 de sisteme de pensii, care acoperă 66% din populația lumii. Republica Dominicană, Kenya și Qatar au fost incluse pentru prima dată. România nu se află printre țările evaluate.

Doar șase sisteme au primit calificativul A. După Olanda urmează Danemarca, cu 84,1 puncte, Islanda, cu 84, Singapore, cu 82, Israel, cu 81,9, și Australia, cu 80,6. Australia a obținut nota maximă pentru prima dată. Australia, Emiratele Arabe Unite, Oman, Panama și China și-au îmbunătățit calificativul față de anul trecut.

Kuweitul oferă cele mai generoase pensii, Danemarca are sistemul cel mai sustenabil, iar Finlanda a obținut cel mai bun scor pentru guvernanță și protecția celor care cotizează.

Suedia are 78,8 puncte, Finlanda 77,6, Norvegia 77, iar Elveția 73,6. Marea Britanie obține 71,6 puncte, Franța 70,3, iar Germania 67,9. Spania are 63,3 puncte, Polonia 58,4, Italia 57,4, iar Austria 56,9. Statele Unite ajung doar la 61,6 puncte.

La coada clasamentului, după Argentina, se află Turcia, cu 46,6 puncte, India, cu 46,8, Filipine, cu 49,2, și Africa de Sud, cu 50,4.

Indicele combină trei criterii. Adecvarea arată dacă pensiile sunt suficiente pentru un trai decent și cântărește 40% din nota finală. Sustenabilitatea, cu o pondere de 35%, măsoară dacă sistemul va putea plăti pensiile și peste câteva decenii. Integritatea, cu 25%, privește reglementarea, administrarea fondurilor și protecția participanților.

Principala problemă identificată este îmbătrânirea populației. Oamenii trăiesc mai mult, iar generațiile care intră pe piața muncii sunt mai mici. Autorii consideră că vârstele tradiționale de pensionare, de 60 sau 65 de ani, nu mai corespund unor vieți mai lungi și mai sănătoase. Ei propun obiective clare pentru sistemele de pensii, finanțarea din timp a obligațiilor viitoare și mai multă flexibilitate în privința vârstei de pensionare și a produselor de economisire.