Între Bucureşti şi Africa: Puterea diversităţii culturale

2010 a fost declarat de UNESCO „anul apropierii între culturi”
şi Irina Bokova, actuala directoare generală a acestei instituţii
internaţionale, afirmă că acest an „a generat o serie de proiecte
creative care demonstrează puterea diversităţii culturale şi a
dialogului ca forţe ale păcii”. Din acest motiv, Federaţia Română a
Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO a propus şi Muzeul
Ţăranului Român a acceptat cu multă deschidere, o expoziţie care să
poată fi pusă sub egida acestui an UNESCO. E vorba de expoziţia
unui fotograf olandez îndrăgostit de Africa, pe care o vizitează de
obicei anual, dar şi de România, unde a fost în mai multe rânduri,
în mai multe oraşe, şi unde a şi expus în 2004, la Goethe Institut
din Iaşi. Cu greu am fi putut găsi o manifestare în cadrul
tematicii UNESCO propusă pentru acest an, în care să poată fi
întâlnite expresii ale unor culturi atât de diferite, dar reunite
de interesul cald, privirea inteligentă şi sensibilitatea artistică
a unui olandez cosmopolit, aşa cum obişnuiesc ei să fie de mai
multe secole încoace.

Deşi din punct de vedere istoric este greu de afirmat că România şi
Africa s-ar fi influenţat reciproc vreodată, o confruntare de
fotografii realizate în Bucureşti, cu unele din Africa, mai ales
din zonele rurale, astfel încât contrastul este şi mai mare,
conduce spre ideea diversităţii enorme a vieţii umane de pe planeta
Pământ.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Jeroen Bruggeman a fotografiat încet şi cu atenţie, folosind un
aparat profesionist de fotografiat de ultimă generaţie, dar pe
principiul celor din secolul al XIX-lea cu impresie pe placă de
sticlă şi imagine răsturnată, aparat dotat aidoma celor vechi cu
pânză neagră şi trepied. Această tehnică, ce părea definitiv
abandonată, produce negative cu multă informaţie şi ca atare de o
mare claritate, redând cel mai mic detaliu. Împătimit de aceste
detalii, Jeroen Bruggeman spune ca fiecare dintre ele are „propria
sa voce revendicativă, ca şi propriul mister, paradox sau
vis”.

Artistul, altminteri un distins universitar în domeniul sociologiei
şi antropologiei, s-a format de unul singur ajutat la început de
bunicul său, Paul Citroen, cunoscut reprezentant al Bauhaus-ului şi
co-fondator al Noii Academii de Artă din Amsterdam. Prieten cu
Kandinski şi membru al grupării artistice Der blaue Reiter, Citroen
a fost din tinereţe fascinat şi de fotografia artistică, pasiune
transmisă nepotului său. O altă influenţă a fost exercitată asupra
lui Jeroen Bruggeman de către Eva Besnyö (1910-2002), artistă
născută la Budapesta, formată în atmosfera avangardei din Berlin,
emigrată în Olanda în 1932 şi supranumită în ţara de adopţie „marea
doamnă a fotografiei”.

Legat prin aceste două mari nume direct de avangarda interbelică,
perioadă fastă şi pentru fotografie, iar prin intermediul acestora
de înaintaşii din secolul al XIX-lea, Jeroen Bruggeman a învăţat
câteva mari lecţii. Lecţia austerităţii mijloacelor de expresie,
precum şi cea a seriozităţii meseriei sunt cele mai vechi, iar din
interbelic, mai ales din creaţia Evei Besnyö, derivă interesul
pentru aspectele cele mai obişnuite ale cotidianului. Imaginile
sale sunt întotdeauna foarte căutate, rodul unei îndelungate
evaluări a subiectului, a redării sale ca lumină (dozaje de
expunere), a cromaticii (opţiunea frecventă pentru alb-negru). Când
pline de un soi de cruzime, când poetice ca expresie, când clasice
(frontale, cu o perfectă axă de simetrie) sau dimpotrivă, novatoare
în privinţa unghiului, când cultivând o notă de umor sau/şi de
notaţie socială, fotografiile lui Jeroen Bruggeman oferă o altă
privire, foarte proaspăta, asupra a ceea ce credeam a şti.

Expoziţia poate fi vizitată până pe 31 decembrie 2010, de marţi
până duminică, între orele 9:00 şi 17:00, la Sala Oaspeţi. Intrarea
este liberă.