„Echipa morţii” – parazit+virus – decimează albinele lumii

18 03. 2011, 00:00

Până în prezent, au fost descrise peste 1.300 de specii de microsporidii - paraziţi cunoscuţi pentru infecţiile provocate peştilor, păsărilor, insectelor şi chiar oamenilor - afirmă Patrick Keeling, profesor la Universitatea British Columbia şi specialist în studiul acestui grup de vieţuitoare. Profesorul Keeling consideră ar putea exista tot atâtea specii de microsporidii parazite câte specii de animale există pe glob.

Prima specie de microsporidie a fost descoperită în 1870, când s-a constatat că infectează viermii de mătase.

Profesorul Keeling crede că, în loc să fie nişte microorganisme primitive, aşa cum au fost considerate iniţial, microsporidiile au evoluat simplificându-şi structura.

După apariţia acestei informaţii, paraziţii şi-au reluat locul în grupul ciupercilor, organisme complexe care, spre deosebire de plante, nu îşi pot sintetiza singure hrana.

Faptul că microsporidiile trăiesc numai în interiorul celulelor organismului-gazdă face ca cercetarea lor să fie mai dificilă decât a bacteriilor patogene, care pot fi manipulate, crescute şi înmulţite în laborator.
Cercetătorii de la Universitatea California, din San Diego, încearcă să depăşească această dificultate studiind microsporidiile din specia Nematocida parisii din intestinul unor viermi cilindrici cu corpul transparent.

Microsporidiile au un genom (ansamblul tuturor genelor din celulă) foarte mic; prima specie al cărei genom a fost descifrat în totalitate are doar aproximativ 2.000 de gene, cca. jumătate din numărul de gene al bacteriei E. coli, de pildă, care se găseşte şi în intestinul uman.

Genomul unei alte microsporidii, care poate infecta omul, provocând diaree, prezintă o altă simplificare surprinzătoare: nu are genele necesare pentru a transforma zaharurile în energie, proces fundamental ce permite celulelor să se hrănească singure. Aceste microsporidii preiau energia necesară, sub formă chimică, de la celulele gazdei.

Sporii microsporidiilor au un perete gros, rigid, şi un tub încolăcit în interior. Atunci când parazitul infectează o celulă, peretele sporului se rupe şi tubul interior se prinde, ca un harpon, de celula-gazdă. Apoi, restul conţinutului sporului - inclusiv nucleul -, este pompat în celula-gazdă.

Jerry Bromenshenk, profesor şi cercetător la Universitatea Montana, a legat dispariţia albinelor, observată încă din anul 2006, de doi patogeni: microsporidia Nosema ceranae şi virusul iridescent al insectelor. Cercetătorii au subliniat faptul că cei doi patogeni au un efect nociv mult mai puternic dacă acţionează împreună, decât dacă acţionează separat.

Până în 2007, infecţiile cu Nosema ceranae au fost raportate în Asia, nu şi printre albinele din America de Nord. Bromenshenk afirmă că microsporidiile sunt prezente, în momentul de faţă, aproape în fiecare loc unde sunt crescute albine. De asemenea, el susţine că nu orice moarte în masă a albinelor este cauzată de infecţiile cu Nosema ceranae.

În ultimul timp, s-au descoperit că există mai mulţi factori care afectează negativ albinele şi care ar putea explica extinderea "sindromului dispariţiei coloniilor": nu numai patogenii, ci şi modificarea habitatelor, extinderea aşezărilor urbane, poluarea, substanţele chimice utilizate în agricultură şi introducerea de specii străine.

Sursa: FOXNews