Treblinka, lagărul în care 5.000 de oameni erau omorâţi în 20 de minute - VIDEO

Descopera

Publicat: 21.02.2016

Primele săpături arheologice de la lagărul nazist de la Treblinka au dezvăluit noi gropi comune, precum şi prima dovadă fizică a faptului că în această tabără au existat camere de gazare, unde mii de evrei au murit.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Prezentate în documentarul ”Treblinka: Maşina de ucis a lui Hitler” (Treblinka: Hitler’s Killing Machine), săpăturile dezvăluie faptul că naziştii nu au fost atât de buni precum credeau în a-şi ascunde crimele. Pereţi de cărămidă şi fundaţiile camerelor de gazare au fost descoperite, precum şi numeroase oase umane.

”Pentru mine, acest lucru a fost şocant”, spune liderul proiectului, Caroline Sturdy Colls, un arheolog criminalist care lucrează de obicei alături de poliţie pentru a descoperi victimele crimelor din prezent.

Dintre toate atrocităţile celui de-al Treilea Reich al lui Hitler, Treblinka este una dintre cele mai şocante. Istoricii estimează că aproximativ 900.000 de evrei au fost ucişi în acest lagăr de concentrare în Polonia ocupată de nazişti.

Citeşte şi Cum au fost omorâţi românii din Lunca într-o singură noapte de către sovietici? Au strigat ”URA!”, iar ruşii au început să tragă

Citeşte şi Femeile din paturile bărbaţilor puternici: 5 dintre cele mai mari prostituate din istorie – FOTO

Naziştii au început deportarea evreilor, cea mai mare parte din ghetourile din Varşovia şi Radom, la Treblinka, în iulie 1942. Au existat două lagăre. Treblinka I a fost un lagăr de muncă forţată, unde prizonierii erau puşi să fabrice pietriş. La mai puţin de o milă (2 km) distanţă era Treblinka II, un lagăr al morţii înfiorător.

Evrei au fost trimişi la Treblinka II cu trenuri, spunându-li-se că se îndreptau spre un lagăr de tranzit înainte de a fi trimişi la o nouă viaţă în Europa de Est. Înşelăciunea era elaborată: nazişti au creat chiar şi o staţie de tren şi bilete false.

Evreii deportaţi erau împărţiţi în două grupuri, unul de bărbaţi şi celălalt de femei şi copii, şi li se cerea să se dezbrace pentru ”deparazitare”. Aceştia erau apoi trimişi în camerele de gazare, iar în 20 de minute aproximativ 5.000 de oameni erau omorâţi prin intoxicare cu monoxid de carbon. La început, morţii erau îngropaţi în gropi comune, însă în 1942 şi 1943, sclavii evrei care erau puşi la muncă erau forţaţi să redeschidă mormintele şi să ardă cadavrele.

Din cauza faptului că naziştii au avut grijă să distrugă lagărul în 1943, foarte puţine dovezi rămăseseră despre genocid. Ceea ce aflase era în mare parte din mărturisirile naziştilor şi din descrierile puţinilor supravieţuitori.