Moartea unui celebru rege a fost elucidată după sute de ani. A fost bătut cu cruzime înainte de a fi decapitat în faţa bisericii – FOTO

Acum, cercetătorii au scos la iveală argumente precum că poveştile omului cunoscut sub numele de Eric Legiuitorul sau Eric cel Sfânt pot fi adevărate.

Cercetătorii de la Universitatea din Uppsala au analizat rămăşiţele regelui Erik XI.  

• Care este ruda lui T. Rex care mai trăiește și astăzi? S-a ascuns la vedere timp…
• Istoria baschetului în România, cel mai american dintre sporturi

Legenda despre regele Erik datează din anul 1290 şi are la bază istorioare mai vechi, considerate pierdute. Conform legendei care s-a păstrat, Erik, care a fost ales rege, a domnit cinstit, fiind un creştin devotat. El a condus o cruciadă împotriva Finlandei şi a sprijinit întotdeauna Biserica.

El a fost omorât în al zecelea an de domnie, în anul 1160, de către un pretendent danez la tron. Rămăşiţele sale s-au odihnit într-un relicvariu începând cu anul 1257.

O analiză detaliată a scheletului a fost realizată în 1946, dar apariţia unor noi metode de analiză a dus la o nouă examinare în 2014.

La 23 aprilie 2014, racla a fost redeschisă în cadrul unei ceremonii din Catedrala Uppsala.

Relicvariul în care se odihnesc moaştele lui Erik cel Sfânt. Catedrala din Uppsala, Suedia. Sursa foto: Wikipedia

Cercetători din mai multe domenii au studiat rezultatele analizelor efectuate pe rămăşiţele regelui Erik, pentru a afla mai multe despre regele medieval. Acum, primele rezultate ale acestor examinări au fost făcute publice.

„Colaborarea în cercetarea cu privire la analizele moaştelor scheletice ale lui Erik cel Sfânt oferă informaţii detaliate cu privire la starea sa de sănătate (elaborate de ortopezi şi radiologi), starea genealogică (în urma analizelor ADN), dieta lui (analiza izotopică) şi moarte sa (medicină legală)”, a declarat liderul proiectului Sabine Sten, profesor de osteoarheologie la Universitatea Uppsala. 

Relicvariul conţine 23 de oase, aparent de la acelaşi individ. Sunt însoţite, de asemenea, de o tibie. Analizele radiocarbonului din oase au constatat că moarta a avut loc în anul 1.160. Analiza osteologică arată că oasele aparţin unui bărbat în vârstă de 35-40 de ani cu o înălţime de 171 cm.

Examinările oaselor cu ajutorul tomografiei computerizate de la Spitalul Universitar din Uppsala nu au gasit nicio condiţie medicală perceptibilă. A fost constatat că Erik nu a suferit de osteoporoză sau fragilitate a oaselor. Ba chiar a avut o densitate osoasă de aproximativ 25 % mai mare decât cea medie a unui adult tânăr de astăzi.

Regele Erik era bine hrănit, puternic construit şi a trăit o viaţă activă din punct de vedere fizic. Analiza izotopilor a elucidat o dietă bogată în peşte de apă dulce, ceea ce indică faptul că regele a ascultat regulile bisericeşti, postea în zilele în care era interzis consumul de carne.

Izotopii stabili au demonstrat faptul că el nu a petrecut ultimul său deceniu în zona Uppsala, cum se aştepta, ci mai degrabă în provincia Västergötland, în sud.

Deschiderea relicvariului a permis şi prealuarea de mostre ADN. Cercetătorii speră că acestea vor pune în lumină problemele de genealogie. Rezultatele vor fi disponibile peste un an.

Craniul din relicvariu are una sau două răni vindecate, care ar fi fost produse din cauza armelor. Legendele spun că Erik a condus o cruciadă împotriva Finlandei, aceasta fiind şi o posibilă explicaţie a leziunilor craniene.

Analiza oaselor a demonstrat că i-au fost atribuite cel puţin nouă tăieturi, dintre care şapte pe picioare. Nu există răni găsite pe coaste sau pe osul braţului, ceea ce înseamnă că cel mai probabil regele a purtat o platoşă, dar avea picioarele mai puţin protejate.

Legenda spune că în ultima bătălie a regelui, duşmanii l-au înconjurat, iar când Erik a căzut la pământ, l-au lovit până când acesta a căzut pe jumătate mort. Apoi l-au bătut şi, în cele din urmă, i-au tăiat capul.

Sursa: Mail Online

Vă recomandăm şi aceste articole:

Cine erau imigranţii misterioşi ai Romei? O descoperire care dovedeşte ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani