Cum au ajuns americanii să opteze pentru monezi cu nichel. De ce o monedă de cinci cenţi are în realitate o valoare mai mare

Războiul Civil American nu a fost doar o perioadă în care mii de soldaţi şi civili şi-au pierdut vieţile, ci şi una în care situaţia monetară a Statelor Unite a fost puternic afectată de căutătorii de aur şi argint, care  retrăgeau monede din circulaţie, pentru valoarea metalului din care acestea erau confecţionate. Drept urmare, Congresul a decis introducerea bancnotelor, însă acestea s-au dovedit a fi extrem de dificil de gestionat şi, prin urmare, s-a revenit la ideea baterii de monede. De data aceasta, s-a decis ca metalul din care banii urmau să fie confecţionaţi să fie mult mai ieftin. Cea mai bună alegere pe care americanii o puteau face atunci s-a dovedit a fi nichelul. 

 

Începînd cu anul 1859, Monetăria Statelor Unite a folosit un amestec de nichel şi cupru pentru a produce monede de 1 cent. Şase ani mai târziu, Congresul a autorizat folosirea unei compoziţii similare pentru noua monedă de 3 cenţi.

 

În anul următor, Congresul a început să dezbată ideea producerii unei monede de 5 cenţi, din nichel, chiar dacă Statele Unite aveau deja o monedă cu o astfel de valoare în circulaţie.  Aceasta era cunoscută sub denumirea de ,,half-disme” şi a fost prima monedă produsă de Guvernul Federal. Se presupune că metalul folosit pentru fabricarea primelor fusese prelucrat în topitoria lui George şi Martha Washington. 

 

 

Iniţial, au fost propuse mai multe modele pentru moneda de 5 cenţi. Unul dintre acestea avea inclus pe faţetă bustul al lui Abraham Lincoln, însă ideea a fost respinsă deoarece putea provoca reacţii negative din partea americanilor din Sud. Designul aprobat a fost cel care includea blazonul Uniunii înconjurat de coroane de lauri, cu motto-ul ,,In God we trust”, pe avers, şi cifra 5 înconjurată de 13 stele pe revers. 

 

Timp de şapte ani, Guvernul Federal a bătut ambele modele de 5 cenţi, însă cea de tipul ,,half-disme” a fost retrasă de circulaţie în anul 1873. Un deceniu mai târziu, pe aversul monedei a apărut zeiţa Libertăţii, decizie de care au profitat îndeosebi falsificatorii,  care apreciau noul design, pentru că putea fi foarte uşor de replicat.