Parcursul istoric al luptei Cataloniei pentru independenţă. Ce îi leagă şi îi desparte de Spania

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Una dintre cele mai mari nemulţumiri a autorităţilor după integrarea Cataloniei ca una dintre comunităţile autonome ale Spaniei a fost utilizarea veniturilor fiscale în alte zone ale Spaniei. Dar problemele şi lupta pentru independenţă a regiunii au început cu mult timp în urmă, informează The Telegraph.

În secolul IX, Guifré el Pilós (Wilfred Părosul), conte al Barcelonei, a reunit cele patru ţări feudale catalane sub conducerea sa. Un secol mai târziu a devenit un stat neoficial care în acea perioadă traversa Pirineii şi se întindea până în Franţa din zilele noastre. Deşi Catalonia s-a unit cu regatul lui Aragon în 1137, autonomia ţării a rămas intactă. Iar în următoarele trei secole, prin uniunea dintre cele două regiuni, a fost stabilită expansiunea imperiului de-a lungul Mediteranei. 

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

Un alt aspect care marca independenţa ţării avea loc în 1359, când a fost stabilit Generaliatul Cataluniei, considerat primul parlament european. Din 1659, regiunea începe să piardă teritorii în urma Tratatului de la Pirinei. După moartea regelului Carol al-II-lea al Spaniei, în 1700, coroana îi revine lui Filip al V-lea din Casa de Bourbon. Catalanii au primit cu teamă vestea preluării conducerii ţării de către un rege francez, aşadar au complotat împotriva acestuia şi s-au aliat cu Anglia, Olanda şi Imperiul Habsburgic, care se opuneau, de asemenea, conducerii Bourbonilor în Spania.

În 1713, Partidul Conservator din Marea Britanie a încheiat războiul şi a semnat Tratatul de la Utrecht, prin intermediul căruia câştigă teritoriul Gibraltar. Un an mai târziu, Catalonia este abandonată de Aliaţi şi pedepsită pentru trădarea de care a dat dovadă prin intermediul decretului Nueva Planta, care a dus la abolirea Generaliatului şi pune capăt autoguvernării. De asemenea, şi limba regiunii este suprimată. Două secole mai târziu, în 1931, soldatul şi politicianul Francesc Macia a proclamat Republica Cataloniei, care a dus la reîntoarcerrea Generaliatului, ca o concesie făcută Madridului. Această revenire nu a durat, însă, mult. După ce generalul Francisco Franco îl ucide, în 1940, pe preşedintele guvernului catalan, identitatea şi limba sunt reprimate, toate instituţiile politice fiind desfiinţate. La doi ani după moartea lui Franco ( ce a avut 1975) au loc alegeri democratice, iar Generaliatul este restabilit

Deşi în 2005 Catalonia obţine autonomia, cinci ani mai târziu curtea constituţională spaniolă elimină puterile autonomiei reglementate de statut, de asemenea şi cuvântul ”ţară” fiind scos din textul documentului. Iar problemele au continuat să apară pentru catalani, Artur Mas, preşedintele conservatorilor din Catalonia, a cerut în 2012 negocierea pactului fiscal cu Spania, însă Madridul a refuzat propunerea. Decizia a stârnit furia a peste 1,5 milioane de locuitoritori care au protestat atunci pe străzile din Barcelona. 

În prezent, guvernul Spaniei consideră că referendumul pentru independenţa Cataloniei este neconstituţional, autorităţile de la Madrid au impus mai multe măsuri aspre pentru blocarea desfăşurării alegerilor. Însă, totul se va decide pe 1 octombrie, când catalanii vor afla dacă se vor separa de Spania sau vor rămâne tot parte a Spaniei, cu titulatura de regiune autonomă. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: