Istoria Fortului Ciumei din Rusia, unde savanţii s-au luptat cu boala (şi au pierdut)

Fortul se află pe o insulă artificială de lângă Sankt Petersburg din Rusia şi a fost locul în care doi savanţi s-au infectat din greşeală cu bacilul ciumei şi au murit, scrie Live Science.

Din această cauză, construcţia poartă numele de Fortul Ciumei.

• Este adevărat că oamenii preistorici au trăit în peșteri?
• Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Europa, găsite la situl Grăunceanu din România

Acum, fortul este pustiu, dar este o apariţie constantă în albumele foto cu locuri abandonate.

Fortul a fost construit în şapte ani, pe o platformă de nisip, beton şi granit care stau pe fundul Golfului Finlandei. A fost construit iniţial pentru a proteja colful, dar nu a fost implicat în niciun conflict militar.

Conflictul care a avut loc aici a fost probabil la fel de mortal şi a fost împotriva bacteriei Yersinia pestis, microorganismul care duce la apariţia ciumei. Aceasta a fost descoperită în 1894, iar după câţiva ani ruşii au stabilit un laborator la Fortul Alexandru, pentru a studia patogenul şi a dezvolta un vaccin.

Un eseu scris în 1907 descrie laboratorul, cu animale care erau infectate cu ciumă pentru a fi analizate. Laboratorul avea iepuri, porci de Guineea, maimuţe şi chiar cai.

În 1904, doctorul-şef VI Turchinovich-Vyzhnyevich a contractat boala şi a murit, conform acestui text. În 1907, alt doctor, Emanuel F. Schreiber, s-a îmbolnăvit. A fost bolnav pentru trei zile şi s-a diagnosticat cu forma respiratorie a bolii, care este o formă agresivă a ciumei. Acesta a fost incinerat pe în fort pentru ca rămăşiţele sale să nu răspândească bacteria letală.

Textul mai descrie şi cum un alt doctor pe nume Lev Vladimirovich Podlevsky a luat boala la câteva zile după moartea lui Schreiber; dar acesta a contractat forma bubonică a ciumei, care este mai puţin letală decât cea pulmonară. Astăzi, ciuma bubonică omoară 30-60% dintre vicitmele infectate. Doctorul a fost tratat cu un ser experimental creat în acest laborator şi a reuşit să se vindece.

Fortul a mai fost folosit şi pentru studierea altor boli infecţioase, precum holera şi tetanos. A fost închis în 1917, iar flota rusă l-a folosit ca depozit până când a fost abandonat în anii ’80.

După o perioadă în care a stat închis pentru public, Fortul Ciumei a fost deschis vizitelor turiştilor.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cea mai severă formă de ciumă loveşte Insula Madagascar. Numărul de cazuri este în creştere iar epidemia poate ameninţa şi alte zone de pe glob

Şase tratamente bizare împotriva epidemiei de ciumă în Evul Mediu

Bacilul epidemiei de ciumă care a izbucnit în Madagascar şi care a omorât peste 140 de oameni poate suferi mutaţii şi poate deveni netratabil

”Moartea Neagră” nu a fost răspândită în Europa de rozătoare. Specialiştii au descoperit principalii vinovaţi