Scene hilare în campania Armatei Române din Bulgaria, din 1913: „Dacă n-aș fi văzut, n-aș fi crezut”

Campania Armatei Române din Bulgaria din anul 1913, pe lângă holeră, s-a izbit de proasta organizare, dar și de comportamentul total inacceptabil al unor ofițeri. Ce poate fi mai hilar ca o scenă în care membrii corpului medical erau puși să facă instrucție cu cârje pe post de arme de un ofițer ce confunda medicina cu milităria?

Mobilizat într-un final ca medic pentru campania din Bulgaria, Constantin Argetoianu s-a alăturat pe malul Dunării unității la care a fost repartizat. Traversarea trupelor române peste Dunăre a fost însoțită de un adevărat haos. Deseori acest haos era provocat chiar de ofițeri.

• Cercetătorii au descoperit ruda antică a fluturelui Împărat violet
• Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi zaruri din lume

„Șoseaua, drumurile, piața din fața debarcaderului erau pline de automobile de căruțe, de tot felul de vehicule. În automobile familiile ofițerilor, căci cucoanele veniseră până la Bechet să vadă trecerea Dunării și să-și îmbrățișeze, încă odată, soțul, prietenul sau fratele. Dezordinea era mare și nimeni nu știa nimic. (…) Mi-am găsit formațiunea cu greu. La întrebările mele, ofițerii, gradații şi soldații răspundeau dând ‘din umeri; nimeni nu-mi putea da o informație, nici dacă ambulanța mea trecuse sau nu Dunărea, nici cui să mă adresez ca să-i aflu urma. (…)

Am luat-o înapoi spre Bechet, am căutat nenorocita mea ambulanță un ceas întreg şi tocmai când disperam să o mai găsesc am dat de doctorul Laugier care m-a dus la nord de sat, într-o grădină din dosul unor case părăsite, unde se afla ascunsă formațiunea noastră compusă din vreo zece ambulanțe trase de cai, din căruțe încărcate cu material, bagaje şi provizii şi dintr-o companie sanitară”, își amintea Constantin Argetoianu.

„Camaraderia noastră, a civililor, a fost perfectă şi nu s-a dezmințit tot timpul campaniei”

Unitatea la care a fost repartizat Argetoianu era sub comanda unui medic militar activ, maiorul Constantinescu, care avea să le facă viața extrem de grea. În schimb, toți ceilalți din unitate s-au înțeles perfect de-a lungul campaniei.

„Nici unul din noi nu mai fusese concentrat şi slabele noastre amintiri din anul deja îndepărtat de serviciu militar erau cu totul insuficiente pentru atribuțiile noastre extra-medicale. Din primul moment, camaraderia noastră, a civililor, a fost perfectă şi nu s-a dezmințit tot timpul campaniei; ne cunoșteam toți, unii eram chiar colegi de clasă, şi am trăit cu toții laolaltă ca frații”, nota Argetoianu.

Marea problemă a unității în care a fost repartizat Argetoianu a reprezentat-o chiar comandantul ei, maiorul Constantinescu. În loc să se preocupe de problemele reale reprezentate de lipsa materialelor sanitare și de proasta organizare, acesta s-a apucat să facă instrucție militară cu subordonații săi.

„Dar tot din primul moment s-a afirmat antipatia şi dușmănia noastră față de șeful nostru cazon. Acest Constantinescu era un brăilean prost, tot atât de străin de medicină ca de bunul simț. A luat-o de sus cu noi, fiindcă cunoștea regulamentele şi noi nu, dar şi-a dat repede seama că eram, cel puțin unii din noi, oameni cu protecție şi şi-a pus botul pe labe”, scria Argetoianu.

„În loc să-și instruiască sanitarii în mânuirea brancardelor, nu se gândea decât la mânuirea armelor şi la instrucția militară a oamenilor lui”

Tot el consemna lipsa materialelor sanitare din dotare care nu au reprezentat o preocupare pentru comandantul unității.

„Cazonul nostru maior nu avea preocupări de asemenea natură: se agita şi țipa să-și adune oamenii companiei sanitare, să facă mustră cu ei! Dacă n-aș fi văzut, n-aș fi crezut. Șeful unei formațiuni sanitare, în momentul de a intra în campanie, în loc să se ocupe de lipsurile lui de material şi să caute să mai obție ceva, în loc să-și instruiască sanitarii în mânuirea brancardelor (că asta aveau de făcut), nu se gândea decât la mânuirea armelor şi la instrucția militară a oamenilor lui”.

„Executau mișcările comandate de maiorul Constantinescu, într-o ploaie de cruci şi de Dumnezei”

Scena pe care o redă în continuare Argetoianu pare mai degrabă desprinsă dintr-o operă a lui Caragiale și nu dintr-o unitate militară sanitară:

„Își așezase compania pe trei rânduri cam egale: primul rând format din elementele active cu uniformă completă şi cu puști, rândul al doilea din rezerviști cu tunică, dar fără pantaloni militari, nici cizme, nici puști, iar rândul al treilea din rezerviști mai puchinoși, fără tunică, fără pantaloni de uniformă şi fără cizme şi bineînțeles fără puști.

Celor fără puști li se încredințase o stinghie de brancard sau o cîrjă cu care executau mișcările comandate de maiorul Constantinescu, într-o ploaie de cruci şi de Dumnezei. Era o viziune comică care reamintea revistele regilor africani reproduse prin ilustrate.

Maiorul, mic și uscat la trup, cum era şi la suflet şi la cap, a răcnit toată dimineața silindu-se să puie, fără nici un folos, de acord pașii şi mișcările fenomenelor ce constituiau compania noastră sanitară. L-am lăsat la treabă, şi împreună cu Laugier am plecat spre port, după știri”, consemna Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Laboratoare secrete din Ucraina pregătesc o armată de roboți pentru a lupta cu Rusia

O rachetă nord-coreeană s-ar fi prăbușit lângă Phenian, susține armata sud-coreeană

Epidemia care a decimat Armata României în plin război cu bulgarii pentru Dobrogea

De ce nu reușește Armata Japoniei să atragă mai multe femei în rândurile sale?