Iuri Gagarin: povestea unui tânăr inginer care a devenit primul om în spaţiu. Cenuşa lui, pusă în zidul Kremlinului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Iuri Alekseyevich Gagarin, fiul unui tâmplar, s-a născut în satul Klushino din Smolensk, Rusia, pe 9 martie în anul 1934. La 16 ani, s-a mutat la Moscova ca ucenic în industria metalurgică, dar a fost transferat apoi la o şcoală tehnică din Saratov. Aici, Iuri Gagarin s-a alăturat unui club de aviaţie şi a zburat pentru prima dată. În 1957, a absolvit şcoala de cadeţi a Forţelor Aeriene Sovietice şi a început să îşi servească ţara ca pilot de avion de vânătoare (MiG-15), scrie History.

Satelitul Sputnik 1, triumful sovieticilor în cucerirea spaţiului

În acelaşi an, s-a căsătorit cu Valentina Goryacheva, cu care a avut doi copii. A fost promovat locotenent în 1959, scrie ESA.

În 1960, Gagarin a fost selectat alături de alţi 19 candidaţi pentru programul spaţial sovietic. Programul a restrâns numărul la doi: Gagarin şi Gherman Titov, aceştia fiind finaliştii pentru primul zbor în spaţiu. Aşa cum bine se ştie, a fost ales Gagarin. Unii au considerat că motivul principal nu a fost reprezentat de competenţe, ci de preferinţa premierului sovietic Nikita Hruşciov pentru Gagarin. Pilotul provenea dintr-o familie săracă, pe când Titov era fiu de profesor.

Totuşi, Iuri Gagarin avea aptitudinile necesare pentru a fi cosmonaut, atât cele tehnice, cât şi cele fizice: experienţa ca pilot şi faptul că avea doar 1,57 de metri îl făceau un candidat ideal pentru zborul spaţial.

Este „modest, se ruşinează uşor când umorul său devine puţin deplasat”

Un doctor care l-a analizat pe Gagarin, în 1960, a spus următoarele lucruri despre personalitatea acestuia: „modest, se ruşinează uşor când umorul său devine puţin deplasat; un grad ridicat de dezvoltare intelectuală; memorie fantastică; se diferenţiază de colegii săi printr-un simţ acut al atenţiei; o imaginaţie bogată; reacţii rapide; perseverenţă, se pregăteşte intens pentru activităţile şi exerciţiile sale, excelează în matematică; nu se simte constrâns atunci când trebuie să-şi apere punctul de vedere atunci când consideră că are dreptate, pare să înţeleagă viaţa mai bine decât mulţi dintre prietenii săi”.

La ora 09:07 a.m., pe 12 aprilie 1961, când nava spaţială Vostok 1 în care se afla Gagarin a început să se ridice de la cosmodromul Baikonur, a rostit exclamaţia informală care a devenit legendă: “Poyekhali!” („Să-i dăm drumul!”). Zborul său, o orbită în jurul Terrei, la o altitudine de 327 kilometri, care a durat o oră şi 29 de minute, a fost lipsit de probleme, dar aterizarea a fost aproape să se termine cu un dezastru atunci când modulul descendent şi modulul spaţial nu s-au separat aşa cum ar fi trebuit. Gagarin s-a catapultat înainte ca nava să ajungă pe pământ, paraşutându-se în siguranţă lângă fluviul Volga.

Când a reintrat în atmosferă, a fost supus unor forţe de opt ori mai mari decât atracţia gravitaţională, dar, datorită pregătirii sale, a rămas conştient, scrie Space.

A fost într-adevăr o misune spaţială propriu-zisă?

Au existat controverse cu privire la acest zbor. Pentru a fi considerată o misiune spaţială oficială, Fédération Aéronautique Internationale (FAI), organizaţia care înregistra zborurile spaţiale, a determinat că pilotul trebuie să aterizeze împreună cu nava spaţială, lucru care în cazul lui Gagarin nu s-a întâmplat. Liderii sovietici au precizat că acest lucru s-a întâmplat, dar au recunoscut adevărul abia în 1971. Chiar şi aşa, Gagarin este primul om care a călătorit în spaţiu.

La întoarcere, a devenit nu numai eroul Uniunii Sovietice, ci şi a întregii lumi. Guvernul Hruşciov i-a acordat Ordinul lui Lenin şi l-a numit Eroul Uniunii Sovietice. A călătorit chiar şi în Occident, unde a fost admirat pentru meritele sale.

Triumful lui Iuri Gagarin a reprezentat o lovitură puternică pentru Statele Unite, care trebuia să lanseze primul zbor spaţial în mai 1961. Mai mult decât atât, un astronaut american nu va atinge performanţele lui Gagarin şi a navei sale spaţiale decât în februarie 1962, când astronautul John Glenn a realizat trei orbite în jurul Terrei cu nava spaţială Friendship 7. Până atunci, Titov a devenit deja al doilea cosmonaut sovietic care ajungea în spaţiu, făcând 17 orbite în jurul Terrei pe parcursul a 25 de ore în Vostok 2, în august 1961.

A existat un revers al medaliei. Gagarin a început să aibă probleme cu băutura, dar la sfârşitul anilor ’60 s-a întors la antrenamente. A fost ales ca pilot de rezervă pentru misiunea Soyuz 1 din aprilie 1967 care se va termina catastrofal. În cadrul misiunii, două nave sovietice trebuia să se întâlnească în spaţiu şi a fost martorul morţii prietenului său Vladimir Komarov, atunci când paraşuta sa nu s-a desfăcut.

Moartea şi misterul din jurul accidentului său

Sfârşitul său nu a fost departe (în timp) de acest eveniment nefast. În 27 martie 1968, Gagarin a murit, în apropierea Moscovei, în timpul unui zbor de teste cu MiG-15 care era pilotat şi cu ajutorul colegului său, Vladimir Seryogin (care de asemenea şi-a pierdut viaţa în accident). Cenuşa lui Iuri Gagarin a fost pusă într-o nişă din zidul Kremlinului.

Ivestigaţia oficială a accidentului a ajuns la concluzia că Gagarin a încercat să evite un obiect, precum o pasăre sau un balon meteorologic, pierzând controlul avionului.

Mulţi experţi au precizat însă că rezultatul investigaţiei nu este plauzibil, iar zvonurile au continuat să circule. Unii considerau că Gagarin era băut sau că împreună cu Seryogin, era distras de realizarea fotografiilor. Alţii au sugerat că o valvă de presurizare a cabinei s-a defectat. Alte teorii, totuşi mai îndepărtate de adevăr, au inclus sabotajul din motive politice, suicid sau chiar coliziunea cu un OZN.

Faptele au fost însă declasificate. Alexei Leonov, prietenul şi colegul lui Gagarin era în zonă în ziua accidentului şi, împreună cu Gherman Titov, a făcut parte din echipa care a investigat accidentul. În 2013, Leonov a confirmat pentru Russia Today povestea din spatele acestei tragedii. Un al doilea avion era testat în acea zi, un Su-15, care a zburat din greşeală mai jos decât era plănuit, zburând astfel foarte aproape de avionul lui Gagarin.

Apropierea l-a determinat pe Gagarin să vireze brusc, ducând la pierderea controlului avionului.

Când Leonov a fost întrebat de ce adevărul a fost ascuns, acesta a precizat: „eu cred că unul dintre motive constă în ascunderea faptului că se efectuau astfel de zboruri în apropierea Moscovei”. Leonov nu a vrut să dezvăluie identitatea pilotului avionului Su-15.

Deşi a murit într-un semi-anonimat, memoria lui Iuri Gagarin a rămas vie, fiind celebrat chiar şi de rivalii săi americani. Atunci când Apollo 11 a ajuns pe Lună, în iulie 1969, echipajul a lăsat un medalion comemorativ cu numele lui Gagarin, împreună cu medalioane ale altui cosmonaut şi a trei astronauţi Apollo care şi-au pierdut vieţile în accidente.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

În sfârşit: misterul morţii lui Iuri Gagarin, primul om în spaţiu, a fost rezolvat după 45 de ani!

A fost cu adevărat Iuri Gagarin primul om care a ajuns în spaţiu?

La 50 de ani de la zborul istoric al lui Gagarin în spaţiu, noi detalii ies la iveală!

Retrăieşte zborul lui Gagarin în spaţiu! Urmăreşte documentarul integral! (VIDEO)