Atunci când micul stat Lituania era o superputere. Ascensiunea şi decăderea imperiului printre imperii

De asemenea, la maximul său, teritoriul Lituaniei se întindea de la Marea Neagră la Marea Baltică.

Înainte de 1387, lituanienii erau politeişti, trăind în aşezări mici şi medii, multe în ţinuturile protejate de pădurile dese din jurul capitalei de astăzi Vilnius. Prima referinţă scrisă la lituanieni este din 1009 în „Analele lui Quedinburg”, o cronică a călugărilor din Quedlinburg, Saxonia. Cronica mai spune şi că lituanienii erau atacaţi de vikingii suedezi, care îşi stabiliseră centrul puterii în zona de graniţă dintre Rusia şi Ucraina, scrie War History Online.

• Cum a fost în sfârșit rezolvat misterul profanărilor de morminte de la un cimitir istoric?
• Cum să îmbătrânești sănătos, conform medicilor greci și romani din antichitate

Triburile lituaniene s-au unit şi erau suficient de puternice nu numai să reziste atacurilor, ci şi să lanseze raiduri atât asupra vikingilor, cât şi asupra oraşelor stat Poloţk şi Pskov. Un alt inamic al lituanienilor erau Cavalerii Teutoni şi Ordinul Livonian, organizaţii militare care aveau misiunea de a răspândi creştinismul, de obicei prin forţă.

Unul dintre conducătorii lituanienilor se numea Mindaugas, care a devenit cel mai puternic duce lituanian. Alt conducător, Vykintas, i-a înfrânt atât de rău pe Cavalerii Ordinului Livonian încât aceştia au fost forţaţi să se unească cu rivalii lor, Cavalerii Teutoni. Această victorie le-a permis lituanienilor să se extindă în est în ceea ce astăzi este Belarus, protejând unele triburi de acolo de atacurile ruşilor.

Începutul ascensiunii Lituaniei

În 1251, Mindaugas a fost botezat de Papă şi a fost recunoscut ca rege al Lituaniei. Acest lucru l-a ajutat să dobândească putere peste competitorii săi păgâni, iar Mindaugas s-a aliat cu mai mulţi foşti inaimici. Astfel, acesta este recunoscut ca primul conducător al Lituaniei unite, dar ambiţiile sale erau mai mari decât abilităţile sale, suferind mai multe înfrângeri când a încercat să-i aducă pe estonieni şi letonieni în imperiul său.

La sfârşitul secolului al XIII-lea, regiunea baltică era dominată de lituanieni şi Cavaleri Teutoni. Unul dintre aspectele care le-a adus un avantaj a fost invazia mongolă, ceea ce a slăbit multe forţe vecine.

La începutul secolului al XIV-lea, aceştia controlau o mare parte din vestul Rusiei şi a Ucrainei, până la Marea Neagră. Teritoriul mare le-a oferit lituanienilor oportunităţi importante pentru comerţ, care au îmbogăţit regatul.

La începutul secolului al XV-lea, a ajuns la putere Vytautas cel Mare. Cea mai mare victorie a sa şi probabil cea mai mare victorie din istoria Lituaniei a venit în urma Bătăliei de la Grunwald, unde coaliţia Lituania-Polonia a înfrânt Cavalerii Teutoni în 1410.

Bătălia de la Grunwald, 1410. Credit: Wikipedia

Cea mai populară parte din armata lor era probabil cavaleria uşoară, hussarii, care purtau aripi aurite pe spate în timpul bătăliei. De asemenea, cavaleria uşoară a învăţat tactici folosite de mongoli: atacuri rapide şi puternice la punctele slabe.

Pentru această bătălie, lituanienii aveau 15.000 de soldaţi şi se bazau mai puţin pe pedestraşi, spre deosebire de alte armate medievale. O mare parte din forţa lor era călare. De asemenea, existau şi 2.000 – 3.000 de mercenari mongoli.

Începutul declinului Lituaniei

La începutul secolului al XVI-lea, ruşii au devenit mai puternici şi au început să împingă spre vest. Deşi lituanienii i-au înfrânt la Bătălia de la Orsha în 1514, războiul a mai durat timp de 7 ani, terminând cu înfrângerea Lituaniei.

Această înfrângere a dus la o unire militară, politică şi aristocratică cu Polonia. Deşi regii polonezi conduceau, Marele Ducat al Lituaniei avea hegemonie asupra teritoriilor sale. Totuşi, la mijlocul secolului al XVI-lea, Polonia era o ţară în creştere cu o populaţie care era mult mai mare decât cea a Lituaniei, astfel că polonezii au început să domine uniunea.

Înainte de invazia lui Napoleon în Rusia în 1812, războiul constant dintre polonezi şi ruşi au slăbit Lituania, care a fost absorbită în Imperiul Rus. Acest lucru a avut o pauză când Napoleon a invadat estul, dar zilele de glorie ale Ducatului Lituanian erau de mult apuse, iar Rusia, Austria şi Prusia au împărţit Polonia şi Lituania după înfrângerea lui Napoleon.

Lituania a rămas sub controlul Rusiei până la sfârşitul Primului Război Mondial şi s-a bucurat de o mică perioadă de independenţă de la începutul anilor ’20 până în 1940, când Stalin a anexat-o. A supravieţuit anexării germane şi a devenit parte din URSS în 1945, câştigându-şi din nou independenţa în 1991. Astăzi, este un stat mic, dar independent.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Împărţirea Poloniei şi invazia trupelor sovietice

Cum a vrut Gheorghe Georghiu-Dej să trimită tancurile peste unguri, la Budapesta

De ce s-a prăbuşit Uniunea Sovietică?

În urmă cu 197 de ani, murea Napoleon Bonaparte. Cum a ajuns din simplu caporal un lider marcant al secolului XIX – VIDEO