Cauza expansiunii şi dispariţiei marelui Imperiu Neo-Asirian a fost elucidată

Imperiul Neo-Asirian a dominat spaţiul dintre fluviile Tigru şi Eufrat, ajungând chiar la Marea Mediterană şi Golful Persic între anii 912 şi 609 înaintea erei noastre. Totuşi, un aspect îi uimeşte pe istorici: cum a putut acest imperiu, care în anul 650 înaintea erei noastre reuşea să ajungă la apogeul puterii, să să prăbuşească câteva decenii mai târziu, notează Science Alert.

De-a lungul timpului, cercetătorii au propus o serie de teorii care ar putea să explice acest colaps: ocuparea unui teritoriu mult prea mare, războaie civile, probleme sociale şi economice şi o serie de înfrângeri în faţa forţelor babiloniene în anul 612 înainte erei noastre.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Un studiu recent reuşeşte să ofere o explicaţie mai mare, care să înglobeze toate cele trei teorii. Mai exact, cercetătorii au ajuns la concluzia că schimbările climatice care au favorizat, în primul rând, ascensiunea imperiului sunt responsabile, de asemenea, şi de crearea condiţiilor care au favorizat căderea acestuia.

Pentru a reliza o imagine a modului în care arăta clima în secolele în care a existat imperiul, cercetătorii au studiat stalagmitele din peştera Kuna Ba, aflată în apropierea oraşului Mosul din Irak, în apropierea fostului oraş Ninive, din care ultimul mare conducător al Imperiului, Assurbanipal, a domnit.  Acele stalagmite au în structura lor izotopi de oxigen şi studierea acestora poate oferi o imagine clară a condiţiilor climatice din regiune. 

Folosind studierea izotpilor de oxigen şi a celor de uraniu-thorium, cercetătorii au observat că expansiunea Imperiului Neo-Asirian a avut loc într-o perioadă în care nivelul mediu al precipitaţiilor a fost neobişnuit de mare. Această perioadă megapluvială, cum au numit-o cercetătorii, a fost urmată de o periodă de secetă. Datele arată că această perioadă de secetă seamănă cu secetele care au loc în regiune în prezent, cu diferenţa importantă că Imperiul a trecut printr-o perioadă de secetă care a durat câteva decenii.

Credit foto: Ashish Sinha/California State University

Corelând datele despre climă cu modelul economic al Imperiului, cercetătorii sunt de părere că o secetă prelungită ar fi avut un impact major asupra puterii economice şi militare. Astfel, în ciuda dimensiunilor teritoriale, asirienii îşi bazau puterea pe resursele agricole provenite dintr-o regiune relativ mică, iar scăderea productivităţii acesteia a dus, inevitabil, la vulnerabilităţi şi prăbuşirea Imperiului.

Studiul a fost publicat în Science Advances.

Citeşte şi: