Cele mai ciudate forme de guvernare din istorie. Țara în care șef de stat este un mort

Modul în care trebuie condusă o societate reprezintă o temă extrem de importantă pentru filozofii din toate timpurile.

Conducerea comunităților reprezintă una dintre cele mai vechi preocupări filozofie și practice ale oamenilor. De când am dezvoltat pentru  limbajul, ne-am certat asupra modului corect de organizare ale grupurilor. Ar trebui guvernul să-și ajute cetățenii sau ar trebui să fie implicat cât mai puțin? Ar trebui să existe o armată permanentă sau să formăm o armată doar când este necesar? Și cine ar trebui să fie responsabil de toate aceste lucruri? De-a lungul istoriei umane, societățile au oferit o serie de soluții și situații pe care astăzi le-am considera neobișnuite sau chiar de-a dreptul bizare.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Uneori există agenții bizare în cadrul guvernelor care funcționează funcționează după o logică aparte, uneori întregul sistem iese din ceea ce am considera „normal”. Ranker a creat o listă cu astfel zece tipuri de guverne.

10. Belgia a rămas 589 zile fără guvern

Ca multe alte state, Belgia organizează alegeri și în urma cărora se formează guverne de coaliție. Acest lucru asigură că majoritatea nu poate copleși total partidul care pierde și stimulează cooperarea între partidele politice. Cu toate acestea, atunci când sistemul eșuează, situația poate deveni dramatică.

Belgia este împărțită între diferite grupuri etnice, iar cele două partide importante îi reprezintă pe flamanzi și valoni, iar alegerile din 2010 au dus la o serie de conflicte politce care au rezultat într-o perioadă de 589 zile fără guvern. În timp ce nu a existat un guvern ales oficial, un guvern temporar a fost condus de fostul prim-ministru. Acest guvern a evitat toate deciziile majore pentru întreagul său mandat. În timp ce unii au fost îngrijorați că acest lucru ar fi avut efecte economice majore, datele arată că acestea au fost minore.

9. Regatul lui Hong Xiuquan

Hong Xiuquan a fost un învățător de provincie din China secolului al XIX-lea, care probabil nu ar apărea în cărțile de istorie dacă un misionar creștin nu i-ar fi oferit o copie a Noului Testament. După ce a citit cartea, a decis că visele pe care le-a avut de-a lungul vieții sale, în care apărea un bărbat cu o barbă lungă albă, însemnau de fapt că el era fratele lui Iisus Hristos, iar destinul lui era să creeze un regat creștin în China.

Hong a predicat un mesaj creștin, dar și un mesaj de egalitate pentru săraci. De fapt, opiniile politice ale lui Hong sunt descrise de experți drept „un tip primitiv de comunism”. Promițând pământ tuturor celor din armata sa, el a recrutat foarte repede un număr mare de țărani și a copleșit trupele imperiale.

El a pus bazele unui guvern de scurtă durată, bazat pe o combinație de învățături creștine și propriile capricii. El a impus restricții dure adepților săi întărite de o serie de pedepse  brutale, printre care se numără inclusiv decapitările. Cu toate acestea, pe măsură ce devenea tot mai paranoic, Hong s-a retras în compania celor 60 de concubine. În cele din urmă, el a murit otrăvit, deși nu este clar dacă a fost ucis sau dacă s-a sinucis.

8. Cei doi regi din Sparta

Statul spartan a fost gândit, de sus în jos, pentru război. Cu toate acestea, conducerea sa a fost deosebit de neobișnuită, pentru că era ceea ce se numește o diarhie simetrică, ceea ce înseamnă că la conducerea cetății se aflau doi regi cu puteri egale.

Există multe dezbateri savante cu privire la rolul regilor în raport cu celelalte două organe politice spartane majore, eforii, un comitet executiv de cinci membri, și gerosia, un consiliu format din 28 de persoane la care participa și regele. Acesta a fost un efort de a evita supra-concentrarea puterii, cu toate acestea, regii erau ereditari și dețineau funcția de preoți ai lui Zeus.

7. Guvernul din exil condus de Dalai Lama

La 21 august 1959, Dalai Lama a trecut granița în India. El a fost forțat să facă acest act deoarece autoritățile chineze au pus capăt unei revolte tibetane, fiind astfel forțat să se mute  în Dharamsala, cu sprijinul guvernului indian. Din această poziție, el a fost liderul unei guvern în exil, care refuză să recunoască controlul chinez asupra Tibetului.

În 2011, Dalai Lama a renunțat la poziția sa politică și au fost organizate alegeri democratice, ceea ce a determinat ca Dr. Lobsang Sangay să devină președinte al Administrației Tibetane Centrale (CTA).

CTA își împarte timpul între lupta pentru un Tibet liber, sau cel puțin autonom din punct de vedere cultural, strângerea de fonduri și sprijinirea tibetanilor aflați în exil. Una dintre activitățile sale principale este administrarea școlilor pentru exilații tibetani, numărul acestora crescând an de an.

6. Bangladesh și guvernele de tranziție

La mijlocul anilor ’90, alegerile din Bangladeshi erau caracterizate de fraudă și violențe. Așadar, a fost dezvoltat un sistem care să contribuie la o tranziției mai ușoară între guverne: un guvern independent care nu va lua decizii  politice. De asemenea, acest organ provizoriu era numit și nu rezultatul unor alegeri.

Instituit în 1996, sistemul de tranziție a durat aproape zece ani fără probleme majore. Cu toate acestea, în 2006, un astfel guvern susținut de militari, condus de economistul Fakhruddin Ahmed, a declarat o stare de urgență și a întârziat amânat alegerile cu doi ani. Această situație a dus la o criză enormă și la abolirea sistemului în 2011.

5. Sistemul confesional din Liban

În 1943, Libanul și-a obținut independența față de coloniștii francezi și s-a confruntat cu provocarea de a crea un guvern într-o țară profund divizat de tensiuni religioase și etnice. Soluția era o formă de guvernare cunoscută sub numele de „confesionalism” și se referă  la un sistem prin care diferite grupuri etnice și religioase sunt reprezentate în guvern proporțional cu dimensiunea populației lor.

Este, fără îndoială, un sistem plin de problem, iar libanezii au opinii adesea contrarii asupra acestuia. Unii susțin că încurajează sectarismul, în timp ce alții consideră că este singura cale de a preveni războiul civil în Liban.

4. Tetrarhia creată de Dioclețian

Dioclețian a creat tetrarhia, un sistem guvernamental ciudat și fără precedent. Conform acestui sistem, Dioclețian și Maximian vor domni ca împărați, iar alți doi romani li se vor alătura ca tetrarhi. Aceștia erau vice-împărați, cât și ca succesori. Acest lucru a făcut, de asemenea, împărații mai puțin vulnerabili la capturare sau asasinat politic. Guvernul a rămas stabil în guvernarea lui Dioclețian și Maximian și a trecut fără probleme la succesorii lor, Galerius și Constantius.

Sistemul a avut o viață relativ scurtă și după moartea lui Constantius s-a ajuns la noi conflicte civile și o îndelungă perioadă de instabilitate care a încetat odată cu împăratul Constantin.

3. Andorra și cei doi prinți de la conducerea sa

Andorra este co-principat și are doi șefi de stat, plus un prim-ministru. Cu toate acestea, acești doi șefi de stat nu sunt aristocrați și nu sunt aleși democratic. În secolul al XIII-lea, Spania și Franța erau în război pentru drepturile asupra micului principat. Soluția acestui conflict a fost concepută în 1278, când un episcop spaniol și un conte francez au fost numiți coprimați ai Andorrei. De-a lungul anilor, această poziție a fost în schimb dată regelui francez și, în cele din urmă, președintelui francez.

Afacerile interne și externe de zi cu zi din Andorra nu depind prea mult președintele francez Emmanuel Macron și nici de omologul său spaniol, Joan Enric Vives i Sicília, actualul episcop de Urgell. În schimb, conducerea statului este asigurată de către premier.

2. Bosnia și Herțegovina au birocrații împărțite etnic

Sistemul din Bosnia şi Herţegovina este cel mai complicat sistem guvernamental din lume și este asta se datorează conflictelor care au afectat Peninsula Balcanică de-a lungul secolelor. Sistemul actual a început prin Acordul de pace de la Dayton în 1995. Acesta prevede că națiunea are trei președinți: unul bosniac, un croat și un sârb. Această diviziune etnică se extinde la un consiliu de 15 membri, care este formată din cinci bosniaci, cinci croați și cinci sârbi. Acest sistem nu implică Republika Srpska, o entitate aproape autonomă față de restul țării.

1. Eternul lider al Coreei de Nord

După o vizită în Coreea de Nord, academicianul britanic Christopher Hitchens a remarcat că acest stat este unic în lume și asta deoarece are un om mort ca șef de stat: Kim Jong-il.

Originile actualului stat nord-coreean sunt incredibil de complicate, dar este adevărat că Kim Il-sung, primul lider al Coreei de Nord moderne, este „Președintele etern” al țării. Kim Jong-un este șeful partidului și al armatei, dar tehnic nu și al statului”.

Citește și:

Sora lui Kim Jong-un ar fi preluat parţial puterea în Coreea de Nord

Cum Imperiul Roman a putut deveni puternic cu ajutorul imigranţilor

Imperiul Roman şi dinastia chineză Han, primele cauze umane ale încălzirii globale

Top 10 invenții din China Antică care au schimbat lumea