Rămășițele temutei V-2, prima rachetă balistică din lume, descoperite după aproape 80 de ani

Rămășițele unei rachete V-2, lansată de Germania nazistă spre Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost descoperite pe un câmp din sud-estul Angliei, unde arma s-a prăbușit și a explodat înainte de a-și atinge ținta. V-2 a fost prima rachetă balistică din lume, cu rază lungă de acțiune. A fost dezvoltată în timpului celui de-al Doilea Război Mondial în Germania, cu scopul expres de a fi folosită împotriva Londrei, iar mai târziu a Antwerpenului.

Rămășițele rachetei au fost dezgropate de frații Colin și Sean Welch, care sunt arheologi și care de mai bine de 10 ani investighează zonele de unde naziștii au lansat aceste „arme ale răzbunării” asupra capitalei britanice. Aceasta este a șasea excavare majoră a unui sit V-2 efectuată de ei.

• De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?
• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai

De-a lungul timpului, ei au excavat și siturile de impact ale zeci de bombe zburătoare V-1, precursoarele rachetelor de croazieră moderne care au fost lansate în principal din catapulte din Franța, aflată sub ocupația naziștilor până în 1944.

Cu prilejul ultimelor săpături efectuate lângă Platt, un sat de lângă Maidstone, cercetătorii au recuperat peste 800 kg de resturi metalice, inclusiv fragmente mari din camera de combustie a rachetei V-2, de când această armă a explodat în 14 februarie 1945, pe la miezul nopții.

În prezent un teren agricol deschis, în acest sit se afla o livadă când racheta a lovit. Impactul a fost suficient de departe de orice casă, astfel că nimeni nu a fost rănit. O singură femeie în vârstă a spus mai târziu că zgomotul exploziei i-a afectat auzul, a declarat Sean Welch pentru Live Science.

Cum au fost excavate rămășițele rachetei V-2

Echipa a petrecut circa patru zile, la sfârșitul lui septembrie, folosind un excavator mecanic și lopeți pentru a săpa în craterul bombei, care de-a lungul timpului fusese umplut cu pământ, deși locația sa era cunoscută.

Pentru cei doi frați arheologi urmează 18 luni pentru a conserva obiectele înainte de a redacta un raport arheologic pentru arhivele istorice ale țării.

Cercetătorii au folosit detectoare de metale pentru a localiza cele mai adânci rămășițe ale exploziei, care se aflau la mai mult de 4,3 metri sub pământ.

„Deși racheta călătorește cu până la trei ori și jumătate viteza sunetului, detonarea nu este supersonică. Racheta intră în pământ cel puțin 1,5 metri înainte de a începe să detoneze corespunzător”, a afirmat Colin Welch.

Bombele zburătoare V-1 și rachetele V-2 s-au numărat printre ultimele „Wunderwaffen” sau „arme minunate”, pe care naziștii le-au dezvoltat în speranța că vor răsturna soarta războiului într-o perioadă în care era clar că Germania îl va pierde

Potrivit Muzeul Național al Aerului și Spațiulu al Institutului Smithsonian, Adolf Hitler a ordonat lansarea V-1 și V-2 împotriva Londrei în urma bombardamentelor devastatoare ale orașelor germane în 1943 și 1944, iar Joseph Goebbels, ministrul însărcinat cu propaganda, le-a numit „Vergeltungswaffe” sau „arme de răzbunare”. Prima bombă V-1 a lovit Londra la 13 iunie 1944, iar prima rachetă V-2 a lovit la 7 septembrie 1944.

Bombele zburătoare V-1 zburau cam la viteza unui avion de vânătoare de atunci, iar piloții Royal Air Force au învățat în curând să le doboare sau să le devieze cursul. Totodată, motoarele lor pulsreactor făceau, de asemenea, foarte mult zgomot, astfel încât oamenii să-i audă venind și să încerce să se adăpostească.

Rachetele V-2, dezvoltate de Germania nazistă, primele arme supersonice

Cu toate acestea, rachetele V-2 au fost primele arme supersonice și au provocat o mare teamă, deoarece nimeni nu le auzea venind și zburau mult prea sus și repede pentru a putea fi interceptate. Luftwaffe („Armata aeriană germană”) lansa aceste rachete direct din Germania, la o altitudine de aproximativ 80 de kilometri, iar apoi cădeau spre ținte, cu viteze de până la 5.600 km / oră. O rachetă V-2 avea o lungime de circa 14 metri și un diametru de circa 1,6 metri.

Deși V-2 erau arme mai sofisticate, bombele zburătoare V-1 erau mult mai ieftin de fabricat și, de obicei, explodau la nivelul solului, mai degrabă decât după ce intrau în pământ, fiind astfel arme mai eficiente, a precizat Colin Welch.

Se estimează că atacurile cu rachete V-2 asupra Londrei au ucis aproximativ 9.000 de civili și personal militar, în timp ce ambele arme „Vergeltungswaffen” au omorît până la 30.000 de oameni, potrivit Muzeul Imperial de Război din Londra.

De ce Germania nazistă a lansat rachete V-2 noaptea

Câteva rachete V-2, dezvoltate de Germania nazistă, au ajuns în afara capitalei britanice, aterizând în Kent.

Colin și Sean Welch cred că aceste situații au fost cauzate de faptul că au fost lansate noaptea, atunci când țintirea era mai puțin precisă. Pe măsură ce campania V-2 a progresat, lansările puteau fi observate de operatorii de radar ai Aliaților, care ar fi ghidat apoi escadrile de luptă către locul de unde erau lansate. Pentru a evita atacurile avioanelor aliate, germanii au început să lanseze aceste rachete pe timp de noapte, când majoritatea luptătorilor nu puteau zbura, ceea ce a dus la o precizie mai slabă a echipajelor de la sol care vizau rachetele, au menționat ce doi frați arheologi.

Unele dintre rămășițele metalice ale unei rachete V-2 care s-au prăbușit și au explodat lângă Platt, în 1944, aveau inscripționat un cod din trei litere care însemna fabrica din Europa ocupată de naziști unde a fost realizată piesa.

Infamia lui Wernher von Braun și utilizarea rachetelor V-2 de către americani

Până de curând, istoricii au crezut că toate rachetele V-2 ale Germaniei naziste au fost construite sub coordonarea savantului neamț Wernher von Braun, în tuneluri subterane lângă Nordhausen, la poalele munților Harz din Germania.

Se pare că fabrica de la Nordhausen era doar o linie de asamblare, iar codurile din trei litere arată că naziștii au realizat piesele pentru aceste rachete în fabrici aflate la distanță, inclusiv în Cehoslovacia ocupată, a spus Sean Welch.

Însuși Von Braun a fost un personaj controversat. El a susținut că nu știa despre atrocitățile naziștilor, dar a fost membru al organizației naziste paralimitare SS („Schutzstaffel”, adică „echipa de protecție”) și, potrivit istoricilor, peste 12.000 de muncitori forțați au murit pe linia sa de producție a rachetelor V-2 doar într-un singur an.

Von Braun a fost capturat de americani după al Doilea Război Mondial și a devenit un pionier al Cursei Spațiale. În 1960, a devenit director al Centrului de zbor spațial Marshall al NASA, unde a dezvoltat rachetele care au propulsat nava spațială Apollo către Lună.

Mai mult, militarii americani, aflați în Germania imediat după război, au capturat mai multe rachete V-2 aflate în diferite etape de asamblare și le-au trimis în Statele Unite, unde au stat la baza noului program spațial. În 1946, o V-2 modificată a fost lansată din New Mexico, atingând o altitudine de 105 km și realizând prima fotografie a Pământului din spațiu.

Vă recomandăm să citiți și:

Mari oameni de ştiinţă ai Germaniei naziste ce au ajuns să lucreze pentru americani. Trecutul lor a fost curăţat pentru ”îmbunătăţirea vieţii oamenilor”

Serghei Koroliov, arhitectul programului spaţial sovietic care ura aurul. Trimis în Gulag de Stalin, a rămas anonim în timpul celor mai mari succese

Walter Model, ”maestrul defensivei” şi ”fochistul lui Hitler”. Povestea generalului condamnat de sovietici