Vikingii din Groenlanda. Cum au pus bazele coloniilor și de ce le-au părăsit

Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, a fost colonizată de exploratorii norvegieni și islandezi în secolul al X-lea. Aceștia au stabilit două așezări vikinge majore care au existat până în secolul al XV-lea, înainte să fie abandonate.

Un text din epoca medievală, „Landnámabók (în traducere „Cartea așezărilor”), indică faptul că primul om care a văzut Groenlanda a fost Gunnbjörn Ulfsson, cunoscut și sub numele de Gunnbjörn Ulf-Krakuson, la începutul secolului al X-lea, a cărui navă a deviat de la traseu.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

În anul 978, Snæbjörn galti Hólmsteinsson ar fi pornit spre Groenlanda împreună cu peste 20 de însoțitori și s-a stabilit pe insulele Gunnbjarnar Skerries, un mic grup de insule din largul coastei Groenlandei. Această informație a apărut în harta lui Johannes Ruysch din 1507, potrivit Heritage Daily. După ce au petrecut o iarnă grea pe insule, coloniștii i-au ucis pe Snæbjörn și pe tatăl său adoptiv și au abandonat așezarea, pentru a se întoarce în Islanda.

Prima colonizare de succes a Groenlandei a fost stabilită de Erik Thorvaldsson, cunoscut și sub numele de Erik cel Roșu. Potrivit textului din „Saga lui Erik cel Roșu”, islandezii l-au exilat timp de trei ani pe Erik, ca pedeapsă pentru că a omorât un om într-o dispută.

Erick cel Roșu îi aduce pe vikingi în Groenlanda

Erik a plecat în căutarea unui pământ legendar despre care se spunea că se afla la nord și a ajuns pe coasta Groenlandei, unde și-a petrecut cei trei ani din exil, explorând noul ținut.

Întors în Islanda, a adus cu el povești despre „Groenlanda”. Pentru a atrage potențiali coloniști, afirma că este un ținut mai atrăgător decât „Islanda”.

Erik s-a întors în Groenlanda în 985 sau 986, alături de un număr mare de coloniști, care au stabilit două colonii pe coasta de sud-vest: Așezarea Estică (sau Eystribyggð), în ceea ce este acum Qaqortoq (un oraș din sudul Groenlandei, în sistemul de fiorduri), și Așezarea Vestică (sau Vestribygð), aproape de Nuuk de azi (capitala din prezent a Groenlandei).

O așezare de mijloc ulterioară a apărut în ceea ce este acum Ivittuut, dar aceasta este în general considerată a fi asociată cu o expansiune din Așezarea Estică.

Erik cel Roșu și-a construit o proprietate personală în Brattahlíð, lângă actualul Narsarsuaq (în sud), de unde a condus ca șef suprem al Groenlandei până la moartea sa, la vârsta de 63 de ani.

Potrivit legendei, Erik plănuise să călătorească cu fiul său Leif Erikson (despre care se crede că creat o așezare nordică la Vinland), însă a căzut de pe cal în drum spre corabia vikingă. Mai târziu a murit din cauza unei pandemii care a ucis mulți dintre coloniștii insulei în iarna anului 1003, după plecarea fiului său.

Mărirea și decăderea coloniilor stabilite de vikingi în Groenlanda

La apogeul lor, coloniile vikinge din Groenlanda ar fi avut o populație combinată de 2.000-10.000 de locuitori, potrivit diferitelor surse. Arheologii au identificat ruinele a aproximativ 620 de ferme răspândite în fiordurile de sud-vest ale Groenlandei.

Coloniștii au împărțit insula cu membrii culturii Dorset, care au trăit în părțile de nord și de vest ale Groenlandei, și mai târziu cu cei din cultura Thule (pe care nordicii o numeau Skræling), care au migrat din Alaska și au intrat din nord, în jurul anului 1300.

În anul 1126, Biserica Romano-Catolică a creat o dieceză la Garðar, în așezarea estică din actualul Igaliku, care a fost supusă arhiepiscopiei norvegiene de Nidaros, și a construit mai multe biserici. Până în 1261, groenlandezii acceptaseră stăpânirea Regelui Norvegiei, care a intrat apoi într-o uniune cu Regatul Danemarcei în 1380.

Așezările vikinge din Groenlanda au continuat să prospere până în secolul al XIV-lea, însă au intrat într-o perioadă de declin până la abandonarea lor în secolul al XV-lea.

Istoricii au propus diverse teorii pentru a explica abandonul Groenlandei de către vikingi, cele mai proeminente fiind schimbările climatice treptate, pierderea contactului și a sprijinului din partea Danemarcei, oportunitățile de migrare înapoi în Europa, după ce ciuma a decimat fermele, factorii economici sau conflictele cu popoarele inuite.

Ultima înregistrare scrisă a vikingilor groenlandezi datează din 1408 și documentează o căsătorie între Thorstein Olafsson și Sigrid Björnsdóttirin.

Vă recomandăm să citiți și:

Un studiu genetic confirmă un lucru neașteptat despre vikingi

Un nou studiu arată că vikingii se bucurau de o vreme mai caldă în Groenlanda faţă de cea de azi

Harta Vinland, un celebru document al vikingilor, s-a dovedit a fi un fals. „Nu există nicio îndoială”

Asediul Constantinopolului de către vikingii Rus