Arme letale. Cinci dintre cele mai eficiente instrumente de ucidere din istorie

Armele sunt o simplă extensie a capacităților corpului uman. În practică, totuși, au fost extrem de scumpe și complexe, existând sute de arme letale bizare, terifiante și adesea inutile, create de-a lungul secolelor.

Omenirea a pus un accent constant pe armele letale, dar în căutarea instrumentului perfect de ucidere a oamenilor a făcut unele dintre cele mai mari progrese științifice ale sale.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Omenirea și-a petrecut mult timp cu unelte și arme destul de primitive, dar pe măsură ce utilizarea metalelor a crescut, același lucru s-a întâmplat și cu complexitatea creațiilor. Unele dintre acestea au fost foarte ciudate, scrie War History Online.

Maduvu, o armă folosită în arta marțială indiană

Această armă provine din India antică și este adesea folosită în arta marțială indiană Silambam. Arma a fost construită în mod tradițional din două coarne spiralate de antilopă îndreptate în direcții opuse și este folosită într-un mod similar cu un pumnal cu două lame. Este cunoscut și sub numele de madu.

Ca instrument în primul rând defensiv, madu-ul a fost adesea folosit pentru a controla un adversar și arma acestuia. Unele variante prezentau un scut metalic, în timp ce altele aveau vârfuri metalice ascuțite la capătul coarnelor.

Pe măsură ce tehnologia a progresat, unele arme Madu au fost realizate în întregime din metal.

Estocul, o sabie folosită între sec. XIV și XVII

O variație lungă și subțire a spadei lungi, estocul a fost o sabie folosită din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea și era deosebită de utiliă pentru străpungerea armurii de zale. Pe măsură ce armura s-a îmbunătățit, s-a constatat că folosirea unei săbii pentru a tăia a devenit din ce în ce mai puțin eficientă.

Un vârf subțire, ascuțit, era mult mai bun pentru a găsi un gol în armură sau pentru a-și face loc printre zale. Estocul a urmat acest principiu, având un vârf ascuțit, fără muchii ascuțite. În plus, mânerul său lung a oferit utilizatorului mai multă pârghie pentru pentru a mări forța loviturii.

Sabia a fost, de asemenea, populară în turniruri, deoarece marginile ei boante o făceau mult mai sigură decât săbiile convenționale.

Halebarda, cea mai terifiantă armă

Poate cea mai terifiantă armă din această listă este halebarda. Aceasta era un fel de suliță care avea pe o parte un topor și pe cealaltă un cârlig. Cârligul seamănă foarte mult cu un târnăcop, dar de obicei este mai greu. Halebarda a fost folosită pentru a doborî călăreții din șa într-un mod violent.

Nu numai că era eficientă împotriva trupelor călare, dar era extrem de bună la penetrarea armurii groase și a zalelor, datorită masei sale considerabile.

Cu toate acestea, această masă i-a limitat oarecum utilizarea. Deoarece era grea, halebarda era greu de balansat cu viteză și, în general, era o armă greu de manevrat. În plus, atunci când lovea un călăreț aflat în șa, aceasta se înfigea adesea adânc și era smulsă din mâinile utilizatorului, eliminând astfel orice șansă de a o folosi din nou.

Shotelul, o sabie cu aspect înfricoșător

Shotelul este o sabie cu aspect înfricoșător din Etiopia și Eritreea și seamănă cu o seceră mărită. Cu lama de aproximativ un metru lungime, aceasta nu este cu siguranță o jucărie. Forma de cârlig face ca vârful să fie extrem de mortal datorită vitezei mari pe care o capătă. A fost deosebit de util împotriva adversarilor călare, deoarece shotelul îi poate lovi și pe cal, și pe pământ.

Puterea sa de străpungere era atât de mare încât perfora scuturile și, în cazul în care acest lucru nu era posibil, putea adversarul din spate dacă persoana care mânuia shotelul se întorcea.

Lama are două tăișuri și are o secțiune transversală de diamant, ceea ce face rănile mai greu de tratat.

Shurikenul – o armă mică, dar mortală

Shurikenul este o armă mică, dar mortală. Cel mai frecvent asociată cu războinicii ninja, utilizarea acestor dispozitive cu lame mici a fost limitată doar de imaginația utilizatorului. Această armă folosită prin aruncare a fost concepută pentru a fi de unică folosință și folosită în situații de autoapărare ca o apărare ascunsă.

Dimensiunea shurikenelor înseamnă că pot fi ascunse cu ușurință, însă dacă sunt plasate incorect, ar putea aduce prejudicii grave utilizatorului.

Adesea numită stea ninja, arma nu era limitată la forma de stea. Shurikenele pot avea multe forme și dimensiuni și sunt deosebit de eficiente împotriva părților expuse ale corpului, cum ar fi mâinile și fața. În plus, shurikenul ar putea fi înfipt în pământ și acționează ca capcană pentru cai.

Vă recomandăm să citiți și:

Grumman F-11 Tiger: Al doilea avion supersonic al Marinei SUA are o istorie ciudată

Pisicile rachete folosite în război, tactică strălucitoare sau idee teribilă?

În urmă cu 104 de ani avea loc cea mai mare bătălie de pe Frontul românesc din Primul Război Mondial: „Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”

Se împlinesc 87 de ani de la prinderea şi uciderea unui faimos cuplu criminal din SUA