Grumman F-11 Tiger: Al doilea avion supersonic al Marinei SUA are o istorie ciudată

Grumman F-11 Tiger a fost un avion de vânătoare interesant dintr-o epocă care a cunoscut progrese rapide și continue în proiectarea aeronavelor. A fost al doilea avion supersonic al Marinei SUA și s-a dovedit a fi un avion perfect capabil.

Tigerul a rămas în prima linie doar patru ani înainte de a fi retras, dar a petrecut ceva timp cu Blue Angels. Deține titlul destul de comic de a fi primul avion cu reacție care s-a împușcat singur cu propriile arme, notează War History Online.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

F-11 a început în 1952 ca o simplă actualizare și modernizare a avionului de luptă F-9 Cougar existent de la Grumman. Totuși, în acel moment, aeronavele cu reacție erau încă relativ tinere și se dezvoltau într-un ritm fulgerător, așa că, în momentul în care această aeronavă era gata să zboare, avea un design aproape complet nou.

Grumman F-11 Tiger

Aeronava, care avea să devină în cele din urmă F-11 Tiger, a încorporat noi alegeri de design, cum ar fi regula suprafeței, care i-a oferit performanțe bune la viteze supersonice.

Tigerul a folosit lamele de vârf cu deschidere completă, care i-au îmbunătățit portanța la viteze mici, ideale pentru aeronavele de transport care trebuie să decoleze și să aterizeze pe distanțe scurte.

Spoilerele controlau rularea aeronavei în loc de eleronoanele mai convenționale. Un fuzelaj cilindric și aripile înclinate înapoi cu 35 de grade i-au oferit o performanță bună la viteză mare.

Deoarece Tigerul urma să fie dus pe portavioane, aripile sale puteau fi pliate pentru a reduce spațiul pe care îl ocupă la bord.

Puterea provenea de la un motor turboreactor Wright J65. Acest motor cu flux axial a fost de fapt o versiune construită pe licență a modelului britanic Armstrong Siddeley Sapphire care a propulsat aeronave britanice celebre, cum ar fi Hawker Hunter și Handley Page Victor. A fost folosit chiar și pe prototipurile englezești Electric Lightning.

Americanii au folosit J65 pe o serie de modele, inclusiv Martin B-57 Canberra și Douglas A-4 Skyhawk.

Marina SUA a fost interesată de F-11 Tiger, deoarece avea un potențial supersonic bun și putea fi folosit de pe portavion. Ei au comandat două prototipuri, numite XF9F-8, în ciuda faptului că exista o diferență destul de mare față de F-9 Cougar.

Situația a devenit și mai confuză atunci când avionul a fost redenumit XF9F-9, o variantă a lui Cougar primind numele XF9F-8.

Pentru testare, corpul aeronavei a fost gata înainte de motorul J65 post-ardere, așa că prototipul a zburat pentru prima dată în 1954 fără un astfel de motor.

Chiar și cu această limitare, Tigerul aproape că a spart bariera sunetului la primul său zbor. Când J65 a fost în cele din urmă montat, Tigerul a devenit al doilea avion al Marinei care a zburat mai repede decât viteza sunetului.

La scurt timp, Tigerul a intrat în utilizarea Marinei SUA.

Avionul care s-a împușcat singur

În 1956, Tigerul a fost implicat într-un incident destul de neobișnuit în timpul testelor cu trageri reale. Pilotul Tom Attridge a tras cu armele de 20 mm ale Tigerului în timp ce aeronava se afla într-un plonjon ușor.

Pe măsură ce energia gloanțelor s-a epuizat și acestea au început să cadă spre pământ, s-au intersectat cu traiectoria de zbor a lui Attridge.

Muniția a deteriorat aeronava și l-a făcut pe Attridge să se prăbușească. Din fericire, a supraviețuit. De atunci au mai avut loc incidente similare, un F-14 Tomcat a fost lovit de propria sa rachetă.

Soarta lui Grumman F-11 Tiger

Intrat în utilizare în 1956, Tiger a început imediat să aibă probleme de fiabilitate, în principal legate de motorul său J65. A fost folosit doar patru ani, Marina eliminându-l de pe portavioane în 1961 și anulând comenzile. Au fost construite doar 200 de astfel de avioane.

Vought F-8 Crusader nu l-a ajutat deloc pe Tiger, deoarece îl depășea în aproape toate privințele. În ciuda faptului că a fost eliminat din rolurile din prima linie, Tiger a continuat să fie folosit în principal ca avion de antrenament supersonic. În plus, Blue Angels au folosit Tiger până în 1968, moment în care au trecut la F-4 Phantom.

Grumman a încercat să rezolve deficiențele sale de performanță cu o versiune îmbunătățită numită Super Tiger.

Avionul Super Tiger

F11F-1F Super Tiger a fost încercarea lui Grumman de a echipa aeronava cu noul (și extrem de puternicul) motor turboreactor General Electric J-79. Acest motor aproape a dublat puterea de forță a lui J65 și a fost motorul ales pentru F-4 Phantom.

Când Grumman a pus motorul într-o structură de avion F-11 modificată, a depășit chiar și propriile așteptări. Într-un zbor de testare din 1957, un Super Tiger a atins o viteză incredibilă de 2.253 km/h la peste 12.000 de metri, făcându-l primul avion al Marinei care a ajuns la Mach 2.

În anul următor, Super Tiger a stabilit un record mondial de altitudine de 23.451 de metri. Deși aeronava era extrem de capabilă, Marina nu a comandat niciodată ca aceasta să intre în producție.

Se presupune că eforturile lui Grumman de a vinde aeronava în SUA și pe piețele de export au fost împiedicate de un scandal de mită la compania Lockheed.

Vă recomandăm să citiți și:

Ziua în care a început să fie ridicat un simbol al Războiului Rece

Geniul său a propulsat România pe locul II în lume. Invenţiile preţioase dăruite de Aurel Vlaicu lumii – VIDEO

Atacul morților. Bătălia din Primul Război Mondial care a fost ca un film de groază

Împărţirea Poloniei şi invazia trupelor sovietice