Ce a declanșat cea mai mare catastrofă climatică din lume?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cu aproximativ 252 de milioane de ani în urmă, lumea trecea printr-o perioadă tumultoasă de încălzire globală rapidă, aceasta fiind cea mai mare catastrofă climatică înregistrată vreodată.

Pentru a înțelege ce a cauzat-o, oamenii de știință s-au uitat la un anumit eveniment în care o erupție vulcanică din ceea ce este acum Siberia a aruncat cantități uriașe de gaze cu efect de seră în atmosferă.

• A reuşit ce niciun alt domnitor român nu izbutise până atunci. Momentul care a marcat pentru…
• Ambasadorul francez la București: Pentru Rusia țaristă, trădarea României a echivalat pe termen scurt cu o…

Însă există dovezi că și înainte de asta clima se afla deja în schimbare, notează Science Alert.

Temperaturile de la suprafața mării au crescut cu mai mult de 6-8 ℃ în sutele de mii de ani care au precedat revărsarea din Siberia. Temperaturile au crescut din nou după aceasta, atât de mult încât 85-95% dintre toate speciile vii au dispărut în cele din urmă.

Erupția din Siberia și-a lăsat amprenta asupra planetei, dar experții au rămas nedumeriți cu privire la ce anume a cauzat încălzirea inițială dinainte de aceasta.

Cercetările dezvăluie că vulcanii antici din Australia au avut un rol important. Înainte de evenimentul din Siberia, erupțiile catastrofale din nordul Noii Gali de Sud au aruncat cenușă vulcanică pe coasta de est.

Aceste erupții au fost atât de mari încât au inițiat cea mai mare catastrofă climatică din lume, dovezile sunt ascunse adânc în grămezile groase de sedimente ale Australiei.

Cea mai mare catastrofă climatică și vulcanii antici

Actualul studiu, publicat în Nature, confirmă că estul Australiei a fost zdruncinat de „super-erupții” repetate, petrecute cu 256-252 de milioane de ani în urmă.

Super-erupțiile sunt diferite de evenimentul siberian mai pasiv. Aceste explozii catastrofale au aruncat în atmosferă cantități masive de cenușă și gaze.

Astăzi vedem dovezi ale acestei întâmplări în straturile deschise de cenușă vulcanică din rocile sedimentare. Aceste straturi se găsesc în zone uriașe din New South Wales (NSW) și Queensland, de la Sydney până în apropiere de Townsville.

Studiul a identificat sursa acestei cenuși în regiunea New England din NSW, unde sunt conservate rămășițele erodate ale vulcanilor.

Deși eroziunea a îndepărtat o mare parte din dovezi, rocile cu aspect acum inofensiv poartă înregistrările unei erupții terifiante. Grosimea și răspândirea cenușii produse sunt în concordanță cu unele dintre cele mai mari erupții vulcanice cunoscute.

Cât de mari au fost super-erupțiile?

Cel puțin 150.000 km³ de material au erupt din vulcanii din nordul NSW timp de 4 milioane de ani. Acest lucru îi face similari cu supervulcanii Yellowstone din Statele Unite și Taupo din Noua Zeelandă.

Pentru a o pune în perspectivă, erupția din anul 79 d.Hr. a Muntelui Vezuviu, care a distrus orașul italian Pompei, a produs doar 3-4 km³ de rocă și cenușă. Iar erupția mortală a Mt St Helens din 1980 a avut aproximativ 1 km³.

Erupțiile australiene ar fi acoperit în mod repetat întreaga coastă de est în cenușă de mai mulți metri grosime în unele locuri. Iar o revărsare masivă de gaze cu efect de seră ar fi declanșat schimbările climatice globale.

Devastarea mediului

Rocile sedimentare antice ne oferă o cronologie a daunelor asupra mediului cauzate de erupții. În mod ironic, dovezile sunt păstrate în măsurătorile de cărbune.

Zăcămintele de cărbune de astăzi din estul Australiei arată că pădurile antice obișnuiau să acopere o mare parte din acest teren. După super-erupții, totuși, aceste păduri au fost distruse brusc printr-o serie de incendii de vegetație care au durat peste 500.000 de ani, care s-au petrecut în urmă cu 252,5-253 de milioane de ani.

De obicei, materia vegetală se acumula în mlaștini și apoi era îngropată sub sedimente. Procesul de îngropare a furnizat căldură și presiune care au permis conversia materiei vegetale în cărbune.

Fără păduri, materia vegetală nu s-a putut acumula. Prin urmare, ecosistemul s-a prăbușit și majoritatea animalelor au dispărut.

Erupțiile ulterioare din Siberia nu au făcut decât să exagereze devastarea începută de supervulcanii Australiei.

Iar acest colaps al ecosistemelor nu s-a limitat doar la Australia. Cea mai mare catastrofă climatică a afectat toate continentele antice. A avut o influență substanțială asupra evoluției vieții, ceea ce a dus în cele din urmă la apariția dinozaurilor.

Super-erupțiile din Australia au fost un marker cheie al schimbării în lumea antică. În timp ce am fost ocupați să obținem un climat mai locuibil pentru viitor, cine s-ar fi gândit că indiciile unei catastrofe ecologice se află îngropate sub picioarele noastre?

Vă recomandăm să citiți și:

Un studiu îngrijorător arată că stratul de gheață din Groenlanda și-ar putea înjumătăți volumul

Schimbările climatice afectează păsările din Europa. Ce spun cercetătorii?

Turbinele eoliene ar putea contribui la supraviețuirea ființelor din apele tot mai calde

Pădurea Amazoniană este în impas din cauza crizei climatice. Ce arată datele?