Aurul alb al Poloniei. Mina Wieliczka, orașul subteran făcut din sare și istoria sa incredibilă

Mina de sare Wieliczka reprezintă o rețea subterană de tuneluri artificiale de până la 327 de metri adâncime pentru extragerea sării, situată sub orașul Wieliczka, în sudul Poloniei.

Dovezile de exploatare a sării la Wieliczka datează din perioada neolitică. Saramura era colectată de la izvoarele din apropiere și fiartă în vase de lut, unde avea rolul de conservant pentru diferite tipuri de carne și pește.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

Până în secolele XI-XIII, reducerea cantității de sare din apa de izvor a dus la o serie de săpături și puțuri adânci pentru a extrage apă cu cantități mai mari de sare. Acest lucru a dus la descoperirea de sare gemă rafinată, un mineral valoros compus în principal din clorură de sodiu.

Operațiunile miniere sezoniere au scufundat puțuri pentru a extrage valoroasele depozite de sare gemă, care în secolele al XIV-lea și al XV-lea au făcut din Wieliczka o sursă profitabilă de venituri pentru Casimir al III-lea cel Mare, care a folosit fondurile generate de mină pentru a construi Academia din Cracovia.

Dovezile de exploatare a sării la Wieliczka datează din perioada neolitică

În secolele XVI-XVIII, exploatarea minieră a ajuns la o scară industrială. Minele de mare adâncime au fost săpate pe mai multe etaje, iar saramura a fost evaporată în cuptoare speciale.

Schimbarea granițelor în timpul împărțirii Poloniei din 1772 a plasat Wieliczka sub dominația monarhiei habsburgice. Noii proprietari au investit în construcția unei căi ferate subterane, a unei centrale electrice și a unei mașini de ridicat cu aburi care au transformat mina Wieliczka într-o salină modernă.

În secolul al XIX-lea, mina a devenit o atracție turistică majoră, care îi ducea pe vizitatori prin tuneluri pe o cale ferată trasă de cai, în timp ce o orchestră le cânta o serenadă.

Minerii au construit kilometri de galerii decorate cu opere de artă, capele subterane și statui sculptate în sare. Cea mai notabilă atracție este Capela Sfintei Kinga (sfânta protectoare a minerilor), care a fost construită pe parcursul a 67 de ani, între 1896 și 1964.

Unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Poloniei

După încheierea Primului Război Mondial și redobândirea independenței de către Polonia, mina a devenit din nou proprietatea Trezoreriei de Stat a Poloniei și a trecut sub administrație poloneză.

În perioada interbelică, producția de sare a ajuns la un nivel anual de 203.000 de tone, dar producția a încetat în timpul ocupației naziste, odată cu reconversia minei în fabrica subterană de armament, folosind evrei din lagărele de muncă forțată, scrie HeritageDaily.

În 1964, extracția de sare gemă la Wieliczka a fost complet întreruptă în favoarea producției industriale de sare evaporată prin metoda de extracție umedă. În prezent, mina este unul dintre monumentele istorice naționale oficiale ale Poloniei, iar în 2010 a fost acceptată ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de mina de sare Bochnia.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O mumie egipteană antică, uitată într-un depozit, s-a dovedit a fi o pasăre sacrificată zeului Thoth

Zeci de morminte, însoțite de „certificatele de deces“, scoase la lumină la Gabal El Haridi

Picturi murale policrome din secolul al XVII-lea au fost găsite într-un castel de sare

Reducerea consumului de sare poate aduce beneficii pentru inimă