Un nou studiu dezvăluie cum reciclau vikingii mozaicurile romane

Un nou studiu dezvăluie noi tehnici de fabricație privind modul în care meșterii din Danemarca au reciclat sticla din mozaicurile de sticlă romane din secolul al VIII-lea d.Hr.

Sticla a devenit o marfă rară în perioada medievală timpurie, mozaicurile din structurile romane și bizantine abandonate fiind adesea jefuite pentru cuburile de sticlă colorată numite tesserae.

• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?
• Test de cultură generală. Ce alt drog a mai creat inventatorul aspirinei?

O rețea comercială le transporta spre nord, în orașe împărătești precum Ribe, în Danemarca, unde erau topite în vase mari și modelate în mărgele decorative.

Până în prezent, arheologii au presupus că fabricanții de mărgele foloseau tesserele albe și opace ca materie primă pentru producerea de mărgele albe și opace.

Sticla, o marfă rară în perioada medievală timpurie

Cu toate acestea, un nou studiu realizat de Universitatea Aarhus asupra unui cult timpuriu de confecționare a mărgelelor din Ribe a dezvăluit că, de fapt, compoziția chimică a mărgelelor albe vikinge a fost produsă prin zdrobirea unor tessere transparente aurite, care au fost apoi topite din nou la temperaturi scăzute.

Sticla topită ar fi fost apoi agitată pentru a reține aerul sub formă de bule și apoi înfășurată pentru a forma mărgelele. Foițele subțiri de aur de pe tessere au fost îndepărtate înainte de procesul de topire.

Totuși, studiul arată că o parte din aur a ajuns inevitabil în vasul de topire. Acest proces este indicat de picăturile minuscule de aur din mărgelele albe, de numeroasele găuri de aer (motiv pentru care mărgelele sunt opace), precum și de lipsa unor urmăritori chimici de culoare, scrie HeritageDaily.

Mozaicurile romane, adesea jefuite pentru sticla colorată

Urme de aur au fost găsite, de asemenea, în mărgelele albastre din același atelier. Aici, chimia arată că rețeta sticlarului a constat într-un amestec de pietre de mozaic albastre și aurii.

Amestecul a fost necesar deoarece pietrele de mozaic albastru roman conțineau concentrații ridicate de substanțe chimice care le făceau opace – și, prin urmare, ideale pentru mozaicuri, dar nu și pentru mărgele albastre.

Prin diluarea substanțelor chimice, a rezultat sticla transparentă de un albastru intens pe care o cunoaștem din mărgelele din epoca vikingă.

Studiul a fost publicat în revista Archaeological and Anthropological Sciences.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Excrementele vikingilor îi ajută pe cercetători să reconstruiască genomul unui parazit antic

Blana de castor, simbolul suprem al statutului pentru vikingi

Fascinanta istorie a cornului de băut, vas simbolic al legendelor despre vikingii războinici

Istoria ar putea fi rescrisă. De ce au părăsit vikingii Groenlanda?