Cea mai odioasă crimă săvârșită împotriva „reginei stâncilor din Carpați”. Ziua în care Ceaușescu a împușcat peste 100 de capre negre

Deși era un „vânător” feroce, pasiunea lui Nicolae Ceaușescu de a vâna capre negre „a explodat” abia după anul 1982 și a făcut ravagii în rândul „antilopei Europei”, așa cum mai este denumită capra neagră. Luna octombrie a anului 1989 va rămâne în istorie drept o lună „neagră” pentru „regina stâncilor din Carpați”.

Deoarece practica vânătoarea de zeci de ani, Nicolae Ceaușescu cunoștea destul de bine faptul că singura metodă de vânătoare la capre negre era „apropiatul” de vânat. Însă din cauza condițiilor grele de teren şi a dificultăților de apropiere din zona alpină a cerut ca pentru el să se caute şi să se folosească şi alte metode, total opuse eticii vânătorești. Bineînțeles, una dintre aceste metode a fost şi vânătoarea la goană, dar, spre deosebire de alte specii de vânat, pentru vânătoarea cu goană la capre negre nu s-au făcut amenajări speciale în teren.

• Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă
• Un râs îngropat alături de patru câini, datând din Epoca Romană, îi nedumerește pe arheologi

Era suficient ca, în zona unde trăiau caprele negre, să fie identificate unul sau două puncte situate în locuri mai înguste, de unde dictatorul să aibă şi o bună vizibilitate asupra căldării din golul de munte, iar în aceste puncte s-a construit, eventual, câte un hochstand. În rest, totul depindea de modul de organizare şi desfășurare a goanelor.

La început, goanele se desfășurau pe suprafețe mai mici, de aceea numărul de capre negre împușcate de Ceaușescu era mai mic. Odată cu trecere timpului, vânătoarea de capre negre la goană pentru Nicolae Ceaușescu s-a perfecționat.

Masacrul caprelor negre din Munții Făgăraș

Totul avea să culmineze cu un adevărat masacru în luna octombrie a anului 1989, pe versantul sudic al Munților Făgăraș. Pentru ca dictatorul să fie mulțumit de vânătoare au fost mobilizați peste  300 de pădurari și peste 200 de lucrători de la Securitate şi Miliție

„În vederea concentrării unui număr cât mai mare de capre negre în zona standului, cu o zi înainte de vânătoarea propriu-zisă s-a efectuat o aşa-numită `goană de împingere`, prin care caprele negre dintr-o zonă imensă au fost direcționate spre goana ce urma să aibă loc a doua zi.

Pentru această vânătoare au fost mobilizați peste 300 de pădurari, tehnicieni şi ingineri silvici din Argeş, Sibiu şi Braşov, cărora li s-au adăugat peste 200 de lucrători de la Securitate şi Miliție, echipați corespunzător pentru munte Toți acești oameni au fost împărțiți în echipe şi așezați în aşa fel încât să cuprindă şi să încercuiască o zonă cât mai mare din versantul sudic al Munților Făgăraș. Coordonarea gonașilor se efectua prin stații radio de emisie-recepție, dintr-un punct mai înalt al zonei. Grea, foarte grea misiune pentru aceşti oameni!

Peisajul de munte era superb, dacă îl priveai de jos, din drum. Dar să parcurgi un asemenea traseu era un calvar. În jurul tău numai prăpăstii, hăuri sau culmi de pietre neprimitoare care se înălțau până la cer. Te cuprindea amețeala când vedeai ce jgheaburi şi colțuri ascuțite trebuia să traversezi. Un pas greșit şi aveai toate șansele să te prăvălești în abis. Echipele de gonași înaintau din toate direcțiile spre un singur punct – standul lui Ceaușescu”, povestește inginerul silvic Vasile Crișan, în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

Ceaușescu nu avea nicio ezitare să tragă și în exemplarele tinere

Prin această organizare a vânătorii, toate caprele negre erau forțate să ajungă în raza de tragere ucigașului care aștepta în stand, pregătit de tragere cu un arsenal întreg de arme.

„Dacă la cerbi, Ceaușescu avea totuşi `milă` față de exemplarele tinere şi de viitor, la capre negre nu a iertat nimic. Trăgea în tot ce vedea, de la exemplare cu trofee deosebite până la iezi cu cornițele abia vizibile. Numai un om bolnav psihic putea face acest lucru. Tabloul era înfiorător. Să vezi zeci şi zeci de capre negre sărind din stâncă în stâncă, căzând în foc, târându-se rănite, prăvălindu-se în prăpăstii sau reușind să scape cu viață prin salturi acrobatice era ceva extraordinar.

La sfârşitul goanei, deci şi a vânătorii, la tabloul de vânat i-au fost aduse 46 de capre negre. S-a bucurat enorm când a văzut ce `ispravă` nemaipomenită a reușit să facă. Dar nu numai el. Alături o avea şi pe `savanta` Elena care a spus: `Tovarăşi! Această vânătoare va rămâne în istorie!`. Da, va rămâne în istorie, însă nu ca o performanță vânătorească, aşa cum considera ea, ci drept cea mai odioasă crimă săvârşită împotriva acestei specii deosebite”, mai scrie Vasile Crișan

În următoarele zile au mai fost găsite peste 50 de exemplare de capre negre moarte sau rănite

Din păcate, măcelul nu s-a limitat numai la cele 46 de exemplare de capre negre așezate la picioarele lui Nicolae Ceaușescu.

Cum Ceaușescu a tras în tot ceea ce i-a ieșit în bătaia puștii, a doua şi a treia zi au mai fost găsite moarte sau rănite peste 50 de capre negre, din care o parte n-au putut fi recuperate din țancuri. Iată bilanțul tragic al acestei ultime vânători din viața lui, la capre negre!

Vă mai recomandăm să citiți și:

Masacrul de la Bistrița. Ziua în care Nicolae Ceaușescu a împușcat 24 de urși

Nicolae Ceaușescu, ultima vânătoare. „Trăgea în tot ce mișcă”

Casa Poporului, cea mai faimoasă creație a lui Nicolae Ceaușescu

Test de cultură generală. În ce oraș au fost executați soții Ceaușescu?